Seri de vară. L(e)-am aşteptat. Meditaţii până -n zori de zi.
Trecutul. O parte din mine,
Viitorul. Plin de neprevăzut.
Cine sunt?
Mi- am dorit să simt şi am primit ce am dorit.
Am mai şters nişte fotografii, am mai ascuns nişte postări, m-am mai împrietenit cu nişte necunoscuţi. Visele mi se împletesc cu regretele. încep să îmi doresc să dezvălui cât mai puţin.
Mă las să cad într-o stare de melancolie. Mintea mea e în sfârşit goală, dar inima e la fel de plină de frământări şi fantezii: "Are rost, atât timp cât încă îţi doreşti."
Postul ăsta l-am început în 2017, câteva rânduri... Dar am putut să îl termin abia acum. În casa mea miroase a vanilie şi îmi aminteşte de o altă casă.
" - Tu doar atât simţi?"
Mi-e frică să dau publish unor sentimente.
