A trecut mult timp de cand nu am mai scris. Dar subiectele despre care am scris sunt inca de actualitate. Observ in jur, ca si in trecut, aparente si disperare. Viata se desfasoara pe platformele de socializare. Like-uri, follow(ing)ers, status-uri cool, checkin-uri din destinatii tropicale. Viata fiecaruia pare plina de minunatii, distractii si iubiri. Si atunci?

De ce in jur, gasim doar feţe incruntate si priviri dispretuitoare?


Cand nu se fotografiaza, unde dispar zambetele fermecatoare? :-)


Cineva destept mi a spus in repetate randuri: " nimic nu e ceea ce pare". Atata adevar se gaseste in expresia asta incat ar trebui transformata intr-un principiu fundamental de viata.

Nimic nu e ceea ce pare si mai ales in mediul virtual unde unghiurile, lumina, mimica ne fac sa parem mai slabi, mai atragatori, mai frumosi si atat de fericiti.


Vedem si vrem ceea ce alti ne arata si nu constientizam ca ceea ce ni se prezinta e iluzoriu.


Posetele, masinele, excursiile sunt deseori pansamente ce ascund rani si suferinte.


Tu ti doresti o tinuta Dolce, o vacanta in Tenerife si un Iphone cu camera de 16.  Pentru ca oamenii care le au sunt fericiti. Par fericiti. 

Oamenii fericiti captureaza momentele in suflet. Oamenii increzatori nu cauta validare in like-uri si comentarii. Oamenii importanti nu si permit sa piarda nopti la rand in cluburi.

Oamenii care fug de singuratate sunt sufletul petrecerii, oamenii speriati se dezinhiba prin alcool, oamenii lipsiti de valoare expun ostentativ valori.

Nebunia asta virtuala, comparatia sociala, agitatia cafenelelor si a cluburilor iti rapesc tineretea si prezentul.

Mai lasa telefonul din mana si tine-te de mana cu cineva  drag. Inchide laptopul si deschide carti. Urmareste filme,  nu persoane.

Traieste autentic, real si fa zilnic lucruri prin care sa te descoperi si sa evoluezi.

Raspunsurile de care ai nevoie o sa le gasesti in suflet, nu pe google.