Cu un stil care nu se pierde nici în traducere, cu modestie, imparţialitate, nostalgie, anxietate şi multă afecţiune, Stefan Zweig îşi scrie testamentul, o scrisoare de adio atipică, ce se întinde în peste 400 de pagini şi surprinde destinul unei lumi în tranziţie, de la utopie la infern, al unui război personal în războiul mulţimii, un război al tuturor împotriva tuturor. Recenzia mea