Nu-s lovit de nostalgie, ci doar mi-am adus aminte zilelel trecute de copilărie, defapt am văzut acest mesaj pe facebook la mai mulți prieteni : „Născuți în anii ’80 vedem acum în anul 2011 cum casa părinților noștri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o și realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pași pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva o dată. Suntem ultima generație care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Ratele și vânătorii”, „Țară, țară! Vrem ostași”, „Prinsa”,”Sticluța cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoții și vardiștii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video și stăteam să ne uităm la filme 2 zile închiși în casă), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunțat la casete audio și le-am înlocuit cu CD-uri. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La grădiniță am învățat poezii în românește, nu în engleză…Și am cântat MULȚI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar și Dallas .. și cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, și abia așteptam să vină și la noi guma Turbo, sau puștile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolăm cu Tango cu vanilie și ciocolată și clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Și uite un motiv bun să nu mergem la școală. Noi am ascultat și Metallica, și Ace of Base, și DJ Bobo, și Michael Jackson, și Backstreet Boys și Take That, și încă nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba și de Queen, cât și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, Cireșarii, si am băut Cico și Zmeurata și ni s-a părut ceva extraordinar când au apărut primele sucuri „de la TEC ” fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”, iar la școală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruși. Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieșim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toți ca să auzim acțiunea filmului, nu aveam Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna după ce le cumpăram și le uitam pe dulap, pline de praf. Abia așteptam la chefuri să jucăm „Flori, fete sau băieți”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dădea un pretext sa „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.. Noi suntem cei care încă au mai „cerut prietenia”, care încă roșeam la cuvântul „sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă și să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine iți place?” ca ne place de el/ea. Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greșeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toți câinii și toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide și glucide mâncăm, părinții noștrii nu au „child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere și vin de la alimentară, și câte un pachet de țigări de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție , noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ținem minte emisiunea „Feriți-vă de măgăruș”. Suntem o generație de învingători, de visători, de „first-timers”.”

Și da, noi am avut copilărie spre deosebire de cei ce azi sunt în lumea cu povești și mii de jucării.

Cred că acest videoclip întărește mesajul de mai sus, dar despre cum e să fi copil în 2011 într-o postare viitoare, cel mai probabil pe viitorul meu site (e in constructie) :).