Mihail Gorbaciov lua, în 1985, puterea în Uniunea Sovietică, iar la Editura Politică din Bucureşti apărea, cu patru ani înainte de Revoluţia din decembrie, sub coordonarea lui Virgil Măgureanu, cartea "Puterea politica şi sistemul social".
Coautorii celor 288 de pagini erau Ion Iliescu, Vasile Secăreş, Ovidiu Trăsnea, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Drăgănescu, Constantin Popovici, Marin Stoian şiVictor Duculescu. Primii şase aveau să fie printre cei care au pus mâna pe putere după fuga lui Ceauşescu, Măgureanu şi Iliescu fiind printre artizanii împuşcării cuplului de dictatori în ziua de Crăciun. În carte se regăsesc termeni care au făcut istorie după Revoluţia furată: "liderul charismatic", "consensul in jurul puterii", "controlul politic".
Suntem dupa 27 de ani de libertate. Acum 27 de ani eram pe strazile Bucurestiului, imbatati de libertatea pe care ne-o inchipuiam. Era inca traita din plin inconstienta lipsei de informatii si naivitatea schimbarii si aducerea instantanee a occidentului pe plaiuri mioritice. Asta imi inchipuiam eu cand priveam plecarea elicopetruluii de pe sediul comitetului central.
Cateva puncte merita reamintite:
1. Incluse intr-un context mai larg de stopare a experimentului comunist si de desfiintare a acestui sistem care s-a dovedit falimentar economic si social, dupa 7 decenii de experimentare pe sute de milioane de oameni. Neintamplatoare venirea la putere a lui Ronald Reagan si mai apoi a lui George Bush, a papei Ioan Paul al II-lea(fost cardinal, de origine poloneza, adica venit din tara in care se asezase déjà prima miscare serioasa impotriva sistemului) si nu in ultimul rand “netezirea” venirii la putere a lui Mihail Gorbaciov in fruntea URSS, netezire creata de Iuri Andropov si el deasemenea, pentru scurta vreme la sefia URSS dar si seful KGB-ului in perioada revolutiei ungare, la Budapesta in 1956, intamplator sau nu.. Acestia fiind artizanii principali ai schimbarii care a inceput prin miscarea Solidaritatea din Polonia si care s-a incheiat, ca proces, cu desfiintarea din 1991 a URSS, practic procesul a durat vreo 12 ani si a culminat in 1989. Acum este absolut evident pentru toata lumea ca a Fost un plan. Asa cum tot un plan a fost acela de instaurare a comunismului.
2. Evenimentele din Romania, mai exact de la Iasi, Timisoara, Bucuresti, Sibiu si Cluj, declansate, intretinute si duse la bun sfarsit prin mecanism invatate in scolile serviciilor secrete:
Controlul general al intregii operatiuni a fost dat in responsabilitatea serviciilor secrete rusesti, mai exact pe mana GRU, serviciile secrete militare, evident cu acordul american si al aliatilor acestora.
Au colaborat deasemenea si elemente ale serviciilor secrete unguresti si sarbesti si probabil si al altor servicii, probabil cel francez, oricum mai putin implicat.
Metoda a fost una standard. Infiltrare masiva, diversiune la multe niveluri incepand din strada si pana la parghiile puterii, precum si manipulare prin mijloace specifice, simulatoare, practica de strada, manipulare prin radio si mai ales prin tv,iarasi, dupa un plan bine stabilit.
Intr-o majoritate covarsitoare, atitudine “non-combat” din partea serviciilor secrete romanesti fie cele militare sau ale securitatii, foarte important, lasand astfel spatiul liber de lucru pentru colegii straini. Existenta unui plan cunoscut doar de palierele inalte de raspundere de la nivelul armatei si securitatii si aplicarea lui incepand din dimineata zilei de 22 decembrie cand au fost “lasati” sa iasa in strada oamenii de pe marile platforme industriale atat din Bucuresti cat si din tara. Evident si existenta planului de dinainte. O persoana foarte importanta Dupa Parerea Mea a fost in acest context generalul Stanculescu cel care de fapt a urcat pe cei doi Ceausesti in elicopter tinandu-i astfel sub control (sau arestandu-i de fapt, poate fi un sinonim) astfel preluand puterea vreme de cateva ore si predand puterea mai apoi lui Ion Iliescu cel care, déjà era stabilit, de fapt, sa devina varful noii puteri instalate. Ceausescu Nicolae a fost tradat de institutiile de forta iar ordinele de stopare si distrugere a demonstratiilor de la Timisoara dar mai ales de la Bucuresti nu au fost executate conform ordinelor. A fost evidenta fractura intre activul de partid in cea mai mare parte loial lui Ceausescu si o mare parte a activului din armata si securitate care nu a executat intr-o mare masura ordinele.
3. A fost o revolutie, o lovitura de stat si o schimbare de regim cu un larg ajutor venit din strainatate. A fost o revolutie pentru ca multi oameni au fost in strada si au protestat. Ei nu ieseau insa in strada daca nu Isi Dadeau Concursul profesionistii in ale diversiunii si manipularii si nu isi dadeau concursul si ceilalti din interior care au lasat, discret ca aceste lucruri sa se poata intampla. A fost o lovitura de stat ptr ca a reiesit in mod logic si planul prestabilit si “actorii” externi dar si interni si faptul ca tot aparatul represiv creat, l-a parasit, in marea lui majoritate, pe Ceusescu. A fost o schimbare de regim stabilita de marile puteri care au vrut sa incheie socotelile cu experienta societatii socialiste nu numai in Romania, dar si in intreaga Europa.
4. Au murit aproape 1000 de oameni iar acest lucru este obligatoriu de lamurit. In ultima vreme s-au facut pasi importanti, a trebuit sa treaca 27 de ani. Va fi cu adevarat lamurit cand toate aspectele legate de aceste evenimente vor fi in totalitate desecretizate. O desecretizare totala nu va fi posibila mai devreme de 50 de ani, se pare. Implicatiile sunt multe, complicate si cu siguranta neasteptate, dar ceea ce este evident, este faptul ca daca vreme de 27 de ani nu s-a putut trage linie si nu s-a putut afirma o concluzie finala despre tot acest complex de fapte si situatii care a fost revolutia romana din 1989 este foarte clar ca lucrurile sunt mult mai complicate si mai grele pana la urma decat se poate crede, cel putin pentru acest moment. Eu vad, daca imi este permisa comparatia, dosarul revolutiei romane ca si dosarul asasinarii presedintelui Kennedy, de exemplu. Dar sunt convins ca la un moment dat cand toate “problemele” se vor “stinge” ca se va spune cu subiect si predicat ce s-a intamplat atunci, intr-un document complet si mai ales oficial. E posibil insa, sa nu traim asta decat, poate, peste alti 25 de ani.
5. A fost drama, mai mica sau mai mare a zeci de mii de oameni, intr-un fel sau altul, iar asta este un aspect foarte important. Frustrarea determinata de nedreptati, minciuni, manipulari si false interpretari ulterioare este iarasi un aspect foarte important. A scoate din ecuatie mentalul si emotionalul colectiv sau individual ar fi o mare eroare. Problema cea mai mare in acest context este aceea ca dramele si frustrarile reale si evidente vin in contradictie profunda cu aspectele legate de siguranta nationala a tuturor statelor implicate in acest proces intamplat in Romania lui decembrie 1989 si cred ca, de fapt rezolvarea tuturor problemelor si raspunsul multor intrebari vor veni atunci cand aceasta contradictie se va rezolva intr-un fel sau altul. Din acest motiv cred ca tipul de raspundere necesar unei astfel de abordari si rezolvari, dupa parerea mea este peste nivelul de autoritate a Romaniei din simplul motiv ca Romania nu a facut singura acest lucru. De fapt, a cam fost luata pe faras si in 89'si mai tarziu odta cu intrarea in NATO si Uniunea europeana
1. Incluse intr-un context mai larg de stopare a experimentului comunist si de desfiintare a acestui sistem care s-a dovedit falimentar economic si social, dupa 7 decenii de experimentare pe sute de milioane de oameni. Neintamplatoare venirea la putere a lui Ronald Reagan si mai apoi a lui George Bush, a papei Ioan Paul al II-lea(fost cardinal, de origine poloneza, adica venit din tara in care se asezase déjà prima miscare serioasa impotriva sistemului) si nu in ultimul rand “netezirea” venirii la putere a lui Mihail Gorbaciov in fruntea URSS, netezire creata de Iuri Andropov si el deasemenea, pentru scurta vreme la sefia URSS dar si seful KGB-ului in perioada revolutiei ungare, la Budapesta in 1956, intamplator sau nu.. Acestia fiind artizanii principali ai schimbarii care a inceput prin miscarea Solidaritatea din Polonia si care s-a incheiat, ca proces, cu desfiintarea din 1991 a URSS, practic procesul a durat vreo 12 ani si a culminat in 1989. Acum este absolut evident pentru toata lumea ca a Fost un plan. Asa cum tot un plan a fost acela de instaurare a comunismului.
2. Evenimentele din Romania, mai exact de la Iasi, Timisoara, Bucuresti, Sibiu si Cluj, declansate, intretinute si duse la bun sfarsit prin mecanism invatate in scolile serviciilor secrete:
Controlul general al intregii operatiuni a fost dat in responsabilitatea serviciilor secrete rusesti, mai exact pe mana GRU, serviciile secrete militare, evident cu acordul american si al aliatilor acestora.
Au colaborat deasemenea si elemente ale serviciilor secrete unguresti si sarbesti si probabil si al altor servicii, probabil cel francez, oricum mai putin implicat.
Metoda a fost una standard. Infiltrare masiva, diversiune la multe niveluri incepand din strada si pana la parghiile puterii, precum si manipulare prin mijloace specifice, simulatoare, practica de strada, manipulare prin radio si mai ales prin tv,iarasi, dupa un plan bine stabilit.
Intr-o majoritate covarsitoare, atitudine “non-combat” din partea serviciilor secrete romanesti fie cele militare sau ale securitatii, foarte important, lasand astfel spatiul liber de lucru pentru colegii straini. Existenta unui plan cunoscut doar de palierele inalte de raspundere de la nivelul armatei si securitatii si aplicarea lui incepand din dimineata zilei de 22 decembrie cand au fost “lasati” sa iasa in strada oamenii de pe marile platforme industriale atat din Bucuresti cat si din tara. Evident si existenta planului de dinainte. O persoana foarte importanta Dupa Parerea Mea a fost in acest context generalul Stanculescu cel care de fapt a urcat pe cei doi Ceausesti in elicopter tinandu-i astfel sub control (sau arestandu-i de fapt, poate fi un sinonim) astfel preluand puterea vreme de cateva ore si predand puterea mai apoi lui Ion Iliescu cel care, déjà era stabilit, de fapt, sa devina varful noii puteri instalate. Ceausescu Nicolae a fost tradat de institutiile de forta iar ordinele de stopare si distrugere a demonstratiilor de la Timisoara dar mai ales de la Bucuresti nu au fost executate conform ordinelor. A fost evidenta fractura intre activul de partid in cea mai mare parte loial lui Ceausescu si o mare parte a activului din armata si securitate care nu a executat intr-o mare masura ordinele.
3. A fost o revolutie, o lovitura de stat si o schimbare de regim cu un larg ajutor venit din strainatate. A fost o revolutie pentru ca multi oameni au fost in strada si au protestat. Ei nu ieseau insa in strada daca nu Isi Dadeau Concursul profesionistii in ale diversiunii si manipularii si nu isi dadeau concursul si ceilalti din interior care au lasat, discret ca aceste lucruri sa se poata intampla. A fost o lovitura de stat ptr ca a reiesit in mod logic si planul prestabilit si “actorii” externi dar si interni si faptul ca tot aparatul represiv creat, l-a parasit, in marea lui majoritate, pe Ceusescu. A fost o schimbare de regim stabilita de marile puteri care au vrut sa incheie socotelile cu experienta societatii socialiste nu numai in Romania, dar si in intreaga Europa.
4. Au murit aproape 1000 de oameni iar acest lucru este obligatoriu de lamurit. In ultima vreme s-au facut pasi importanti, a trebuit sa treaca 27 de ani. Va fi cu adevarat lamurit cand toate aspectele legate de aceste evenimente vor fi in totalitate desecretizate. O desecretizare totala nu va fi posibila mai devreme de 50 de ani, se pare. Implicatiile sunt multe, complicate si cu siguranta neasteptate, dar ceea ce este evident, este faptul ca daca vreme de 27 de ani nu s-a putut trage linie si nu s-a putut afirma o concluzie finala despre tot acest complex de fapte si situatii care a fost revolutia romana din 1989 este foarte clar ca lucrurile sunt mult mai complicate si mai grele pana la urma decat se poate crede, cel putin pentru acest moment. Eu vad, daca imi este permisa comparatia, dosarul revolutiei romane ca si dosarul asasinarii presedintelui Kennedy, de exemplu. Dar sunt convins ca la un moment dat cand toate “problemele” se vor “stinge” ca se va spune cu subiect si predicat ce s-a intamplat atunci, intr-un document complet si mai ales oficial. E posibil insa, sa nu traim asta decat, poate, peste alti 25 de ani.
5. A fost drama, mai mica sau mai mare a zeci de mii de oameni, intr-un fel sau altul, iar asta este un aspect foarte important. Frustrarea determinata de nedreptati, minciuni, manipulari si false interpretari ulterioare este iarasi un aspect foarte important. A scoate din ecuatie mentalul si emotionalul colectiv sau individual ar fi o mare eroare. Problema cea mai mare in acest context este aceea ca dramele si frustrarile reale si evidente vin in contradictie profunda cu aspectele legate de siguranta nationala a tuturor statelor implicate in acest proces intamplat in Romania lui decembrie 1989 si cred ca, de fapt rezolvarea tuturor problemelor si raspunsul multor intrebari vor veni atunci cand aceasta contradictie se va rezolva intr-un fel sau altul. Din acest motiv cred ca tipul de raspundere necesar unei astfel de abordari si rezolvari, dupa parerea mea este peste nivelul de autoritate a Romaniei din simplul motiv ca Romania nu a facut singura acest lucru. De fapt, a cam fost luata pe faras si in 89'si mai tarziu odta cu intrarea in NATO si Uniunea europeana
Sa nu uitam sa plangem mortii, sa ne uitam cu respect catre cei care au suferit si bine ar fi sa ne manifestam clar impotriva tuturor celor care au profitat de pe urma revolutiei romane. Tot ceea ce este extraordinar dupa parerea mea este faptul ca sunt oameni care, iata, au ajuns la 30 de ani si care stiu despre comunism si Ceuasescu doar din povesti, filme sau carti. Iar asta este cel mai mare castig al lor pe care l-au primit in dar peste timp si peste generatii de la cei care au murit sau au suferit atunci. Iar asta este peste siguranta nationale, secrete de stat, politica si vremuri. Este marea victorie de atunci, de fapt.
