Două seminţe stau una lângă alta  într-un sol fertil.

Prima spune:

-Vreau să cresc! Vreau să-mi trimit adânc rădăcinile în solul de sub mine şi să străpung crusta de Deasupra Mea cu răsadul meu… Vreau să ofer lumii bobocii mei înfloriţi pentru ca toată lumea să ştie că a sosit primăvara… Vreau să simt căldura soarelui pe faţă şi răcoarea picăturilor de rouă dimineaţa, pe petalele mele!

Aşa că a crescut.

A doua sămânţă spune :

-Mie mi-e frică. Dacă îmi voi trimite rădăcinile în solul de sub mine, nu ştiu de ce se vor lovi ele, căci aici este întuneric. Dacă îmi scot capul prin crusta de deasupra mea, mi-e teamă să nu-mi distrug delicatul răsad… Cât despre muguri , ce s-ar întîmpla dacă un melc mi i-ar mânca ? Iar dacă voi înflori, există riscul ca un copil să mă smulgă din pământ. Nu, e de o mie de ori mai bine să aştept până când mă voi simţi în siguranţă.

Aşa că a aşteptat.

O găină înfometată a răscolit însă pământul cu ciocul ei lung, a găsit sămânţa şi a mâncat-o!

MORALA POVEŞTII

Cei care refuză să-şi asume riscul şi să crească sunt înghiţiţi de viaţa însăşi.

Patty Hansen

extras din cartea: Supă de Pui Pentru Suflet de Mark Victor Hansen şi Jack Canfield

Postat în:O povestioară, Un gând, o vorbă bună Tagged: Asumarea riscului, Jack Canfield, Jack Canfield şi Mark Victor Hansen, Mark Victor Hansen, poveste cu tâlc, poveste cu tâlc despre risc, Supa de pui pentru suflet