Agenda 21 este un program controversat, care a fost adoptat la începutul secolului trecut, având ca scop dezvoltarea urbanistică a statelor semnatare.
Agenda 21 a fost elaborat și semnat de numeroase țări în 1922. De atunci și până în prezent s-au modificat decisiv punctele ale acestui proiect.
Implementarea de către administrația locală a Agendei 21 a fost pregătită de ICLEI pentru Forumul Rio + 5 al Consiliului Pământ (13-19 aprilie 1992 – Rio de Janeiro, Brazilia), pentru a 5-a sesiune a Comisiei ONU pentru dezvoltare durabilă și pentru ONU.
Actul Agenda 21 conţine exact 40 de capitole împărţite în 4 secţiuni, care dau de bănuit că anumite pasaje nu au fost date publicităţii, fără să se menţioneze precis ce fel de date au fost considerate drept elemente nedifuzabile pentru lectura lumii.
Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau în reducerea populaţiei lumii cu 50% şi desnationalizarea tuturor ţărilor mici, în favoarea formării unei uniuni politico-geografice de sine stătătoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane şi Oceanice. Aceste puncte din Agenda 21 nu apar în niciunele din broşurile oficiale publicate, dar formează subiectul cel mai discutat în comentariile ziariştilor care au studiat toate materialele ONU.
O teorie a conspirației susține că în 1997 s-a luat hotărârea că planeta trebuie salvată prin orice mijloace și unul dintre acestea ar fi diminuarea populației, până în 2030.
Se estimează că se dorește reducerea populației cu 50% pentru ca planeta noastră să-și revină.
Această măsură cuprinde obiective extrem de interesante:
Eliminarea dreptului de proprietate
Dezvoltarea unor clădiri cu scop multiplu. La parterul fiecărei clădiri să existe firmele unde vor lucra chiriașii blocului respectiv.
Dezvoltarea drumurilor cu taxă și ridicarea prețurilor la carburant, pentru ca oamenii să nu se mai deplaseze atât de facil.
Societatea omenească va fi oprită de la folosirea anumitor suprafate de teren, pe toate continentele, pentru a se înlesni dezvoltarea regnului animal şi botanic. În acest sens, se interzicea folosirii cherestelii şi a lemnului de orice fel.
S-a propus depozitarea deşeurilor radio-active pe fundul oceanelor, în zonele polare şi în puţuri forate la adâncimi de zeci de mii de metri.
Jurnalistul Brazilian Joaquin Beller în cartea sa, din 1993, “O agendă de holocaust”, scrie că ţelurile ONU sunt poetice şi extreme de umanitare, ascunzând adevărata intenţie de a acapara puterea supremă în lume:
“Persoană care are pământul propriu, poate decide ce să facă. Să crească vite, porci, păsări or culturi agricole. Persoana care nu are pământ, va cumpăra cereale, carne, legume de la cel care lucreza pământul. Dacă pierzi dreptul de a poseda pământ, şi dreptul de a face decizii, nu mai eşti un lucrător interesat în a produce o valuare concretă, ci devii un pierde-vară leneş. ONU încearcă să transforme întreaga lume într-o massa de oameni pierde-vară, să-i ţină imregimentati la coadă pentru alimente. De asta avem nevoie noi?”
Agenda 21 a fost elaborat și semnat de numeroase țări în 1922. De atunci și până în prezent s-au modificat decisiv punctele ale acestui proiect.
Implementarea de către administrația locală a Agendei 21 a fost pregătită de ICLEI pentru Forumul Rio + 5 al Consiliului Pământ (13-19 aprilie 1992 – Rio de Janeiro, Brazilia), pentru a 5-a sesiune a Comisiei ONU pentru dezvoltare durabilă și pentru ONU.
Actul Agenda 21 conţine exact 40 de capitole împărţite în 4 secţiuni, care dau de bănuit că anumite pasaje nu au fost date publicităţii, fără să se menţioneze precis ce fel de date au fost considerate drept elemente nedifuzabile pentru lectura lumii.
Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau în reducerea populaţiei lumii cu 50% şi desnationalizarea tuturor ţărilor mici, în favoarea formării unei uniuni politico-geografice de sine stătătoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane şi Oceanice. Aceste puncte din Agenda 21 nu apar în niciunele din broşurile oficiale publicate, dar formează subiectul cel mai discutat în comentariile ziariştilor care au studiat toate materialele ONU.
Diminuarea populației
Nu mai este un secret pentru nimeni că planeta noastră trece prin modificări globale generale. Aceste modificări se datorează numărului mare al populației de pe glob, poluare și un consum excesiv al resurselor.O teorie a conspirației susține că în 1997 s-a luat hotărârea că planeta trebuie salvată prin orice mijloace și unul dintre acestea ar fi diminuarea populației, până în 2030.
Se estimează că se dorește reducerea populației cu 50% pentru ca planeta noastră să-și revină.
Dimensiuni economice și sociale
Acest amendament se ocupă de necesitatea eliminării totale a proprietăţii particulare, anularea dreptului la succesiune prin eliminarea oricărui tip de moştenire, reglând guvernului mondial ONU atribuţia administrării terenurilor, clădirilor, culturilor agricole, spaţial marin, aerian, zăcămintele minerale, şi proprietatea de natură intelectuală. Totul este conceput în interesul “comunităţii planetei”.Această măsură cuprinde obiective extrem de interesante:
Eliminarea dreptului de proprietate
Dezvoltarea unor clădiri cu scop multiplu. La parterul fiecărei clădiri să existe firmele unde vor lucra chiriașii blocului respectiv.
Dezvoltarea drumurilor cu taxă și ridicarea prețurilor la carburant, pentru ca oamenii să nu se mai deplaseze atât de facil.
Conservarea si administrarea resurselor mondiale
Această măsură porneşte de la premiza că totul, propriatile funciare, imobile, apele, aerul pădurile, spaţial aerian, platoul continental submarin, şeptelul, copacii şi toate speciile de plante şi de animale, trebuie să devină resurse în patrimoniul exclusiv al ONU.Societatea omenească va fi oprită de la folosirea anumitor suprafate de teren, pe toate continentele, pentru a se înlesni dezvoltarea regnului animal şi botanic. În acest sens, se interzicea folosirii cherestelii şi a lemnului de orice fel.
S-a propus depozitarea deşeurilor radio-active pe fundul oceanelor, în zonele polare şi în puţuri forate la adâncimi de zeci de mii de metri.
Mijloace de implementare
Pentru ca aceste măsuri să funcționeze este nevoie de un guvern unic, care să vegheze asupra bunului mers al societății.Jurnalistul Brazilian Joaquin Beller în cartea sa, din 1993, “O agendă de holocaust”, scrie că ţelurile ONU sunt poetice şi extreme de umanitare, ascunzând adevărata intenţie de a acapara puterea supremă în lume:
“Persoană care are pământul propriu, poate decide ce să facă. Să crească vite, porci, păsări or culturi agricole. Persoana care nu are pământ, va cumpăra cereale, carne, legume de la cel care lucreza pământul. Dacă pierzi dreptul de a poseda pământ, şi dreptul de a face decizii, nu mai eşti un lucrător interesat în a produce o valuare concretă, ci devii un pierde-vară leneş. ONU încearcă să transforme întreaga lume într-o massa de oameni pierde-vară, să-i ţină imregimentati la coadă pentru alimente. De asta avem nevoie noi?”
