Floarea-soarelui (denumirea stiintifica - Helianthus annuus) este o planta oleaginoasa din familia Compositae, cultivata în principal pentru semintele ei, care au un continut ridicat în ulei.
Originara din America, floarea-soarelui a fost adusa în Europa în anul 1510. La început a fost folosita îndeosebi ca planta ornamentala în gradini. A fost cultivata apoi ca planta oleaginoasa mai întai în Italia, în sudul Rusiei si în alte regiuni. În prezent este cultivata pe toate continentele. În Romania exista suprafete mari cultivate cu floarea-soarelui.
Floarea-soarelui are, de regula, o înaltime de cca 2 metri, dar exista si exemplare cu înaltimi mai mari. În varful tulpinii robuste se afla palaria sau discul florii-soarelui, cu diametrul cuprins între 25 - 50 cm. Florile de culoare galbena sunt grupate într-o inflorescenta, numita capitul. Despre aceasta planta se spune ca, pana cand atinge nivelul maxim de înflorire, se roteste dupa soare. Floarea-soarelui este, totodata, o apreciata planta melifera.
Semintele, care contin pana la 50 la suta substante grase, sunt folosite îndeosebi pentru obtinerea uleiului, iar consumate ca atare au numeroase proprietati (între care cresterea imunitatii), fiind foarte hranitoare si energizante.
Prin presare la rece se obtine uleiul comestibil, iar prin presare la cald se obtine un ulei industrial. Uleiul de floarea-soarelui extras din seminte se foloseste la gatit, la prepararea unor salate, la fabricarea margarinei, a conservelor etc. De asemenea, este un ingredient folosit la fabricarea unor sapunuri, sampoane, creme, alifii.
Semintele de floarea-soarelui trebuie consumate în stare cruda daca vrem sa profitam pe deplin de calitatile lor nutritive. Ele contin grasimi sanatoase, fibre, proteine, vitamine, minerale. Au un continut bogat în vitaminele E, B1, B6, acid folic, magneziu, seleniu, mangan, cupru, fosfor, precum si în tryptophan si fitosteroli.
Fitosterolii ajuta la reducerea nivelului de colesterol din sange, seleniul este cunoscut ca avand un rol în prevenirea cancerului, iar magneziul si cuprul contribuie la mentinerea sanatatii oaselor. Datorita componentilor cu proprietati antioxidante, semintele de floarea-soarelui sunt recomandate si pentru ameliorarea durerilor articulare, scaderea riscului unor boli de inima, în ulcerele gastrice sau alte afectiuni ale tractului gastro-intestinal, eruptii de piele, febra, afectiuni pulmonare, astm s.a. O alta componenta importanta este lecitina, care este folosita si în industria farmaceutica.
Semintele de floarea-soarelui pot fi consumate fie ca atare (în stare cruda sau prajite), fie incluse în salate, diverse produse de panificatie, preparate din legume etc.
si alte parti ale acestei plante - radacina, tulpinile fragede, frunzele, petalele galbene sau palaria - pot fi folosite pentru diverse preparate în scop curativ. Astfel, înca de la jumatatea secolului al XVIII-lea, din frunze si flori se prepara un ceai pentru combaterea febrei. De asemenea, din palaria de floarea-soarelui se face un ceai recomandat pentru combaterea racelii.
Conform "Enciclopediei de etnobotanica romaneasca" (1979), la noi, uleiul de floarea-soarelui era folosit pe larg la prepararea diferitelor unguente si linimente. Ceaiul din capitulele florale se bea, iar oamenii se udau cu el la tample si în moalele capului ca remediu pentru ameteli si dureri de cap. Ceaiul se bea, de asemenea, contra tusei, raguselii, pojarului si a altor boli eruptive. În unele zone, florile se fierbeau împreuna cu dumbat (Teucrium chamaedris) sau cu planta cunoscuta sub numele de lemnul-domnului (Artemisia abrotanum) si cu buruieni de rast (Lepidium ruderale), decoctul fiind consumat contra frigurilor.
Tinctura din petale de floarea-soarelui poate fi utilizata si în combaterea febrei, precum si în tratarea afectiunilor cailor respiratorii. De asemenea, în uz extern, uleiul de floarea-soarelui este recomandat, spre exemplu, în tratarea locala a arsurilor si eczemelor.
Turtele ramase dupa presarea semintelor constituie un excelent furaj, cu calitati nutritive, precum si materie prima pentru concentrate de proteine în industria alimentara.
Cea mai buna perioada de semanat pentru floarea-soarelui este primavara, cand în sol se înregistreaza o temperatura de minimum 6-7 grade Celsius, iar perioada recoltarii este septembrie-octombrie.
Originara din America, floarea-soarelui a fost adusa în Europa în anul 1510. La început a fost folosita îndeosebi ca planta ornamentala în gradini. A fost cultivata apoi ca planta oleaginoasa mai întai în Italia, în sudul Rusiei si în alte regiuni. În prezent este cultivata pe toate continentele. În Romania exista suprafete mari cultivate cu floarea-soarelui.
Floarea-soarelui are, de regula, o înaltime de cca 2 metri, dar exista si exemplare cu înaltimi mai mari. În varful tulpinii robuste se afla palaria sau discul florii-soarelui, cu diametrul cuprins între 25 - 50 cm. Florile de culoare galbena sunt grupate într-o inflorescenta, numita capitul. Despre aceasta planta se spune ca, pana cand atinge nivelul maxim de înflorire, se roteste dupa soare. Floarea-soarelui este, totodata, o apreciata planta melifera.
Semintele, care contin pana la 50 la suta substante grase, sunt folosite îndeosebi pentru obtinerea uleiului, iar consumate ca atare au numeroase proprietati (între care cresterea imunitatii), fiind foarte hranitoare si energizante.
Prin presare la rece se obtine uleiul comestibil, iar prin presare la cald se obtine un ulei industrial. Uleiul de floarea-soarelui extras din seminte se foloseste la gatit, la prepararea unor salate, la fabricarea margarinei, a conservelor etc. De asemenea, este un ingredient folosit la fabricarea unor sapunuri, sampoane, creme, alifii.
Semintele de floarea-soarelui trebuie consumate în stare cruda daca vrem sa profitam pe deplin de calitatile lor nutritive. Ele contin grasimi sanatoase, fibre, proteine, vitamine, minerale. Au un continut bogat în vitaminele E, B1, B6, acid folic, magneziu, seleniu, mangan, cupru, fosfor, precum si în tryptophan si fitosteroli.
Fitosterolii ajuta la reducerea nivelului de colesterol din sange, seleniul este cunoscut ca avand un rol în prevenirea cancerului, iar magneziul si cuprul contribuie la mentinerea sanatatii oaselor. Datorita componentilor cu proprietati antioxidante, semintele de floarea-soarelui sunt recomandate si pentru ameliorarea durerilor articulare, scaderea riscului unor boli de inima, în ulcerele gastrice sau alte afectiuni ale tractului gastro-intestinal, eruptii de piele, febra, afectiuni pulmonare, astm s.a. O alta componenta importanta este lecitina, care este folosita si în industria farmaceutica.
Semintele de floarea-soarelui pot fi consumate fie ca atare (în stare cruda sau prajite), fie incluse în salate, diverse produse de panificatie, preparate din legume etc.
si alte parti ale acestei plante - radacina, tulpinile fragede, frunzele, petalele galbene sau palaria - pot fi folosite pentru diverse preparate în scop curativ. Astfel, înca de la jumatatea secolului al XVIII-lea, din frunze si flori se prepara un ceai pentru combaterea febrei. De asemenea, din palaria de floarea-soarelui se face un ceai recomandat pentru combaterea racelii.
Conform "Enciclopediei de etnobotanica romaneasca" (1979), la noi, uleiul de floarea-soarelui era folosit pe larg la prepararea diferitelor unguente si linimente. Ceaiul din capitulele florale se bea, iar oamenii se udau cu el la tample si în moalele capului ca remediu pentru ameteli si dureri de cap. Ceaiul se bea, de asemenea, contra tusei, raguselii, pojarului si a altor boli eruptive. În unele zone, florile se fierbeau împreuna cu dumbat (Teucrium chamaedris) sau cu planta cunoscuta sub numele de lemnul-domnului (Artemisia abrotanum) si cu buruieni de rast (Lepidium ruderale), decoctul fiind consumat contra frigurilor.
Tinctura din petale de floarea-soarelui poate fi utilizata si în combaterea febrei, precum si în tratarea afectiunilor cailor respiratorii. De asemenea, în uz extern, uleiul de floarea-soarelui este recomandat, spre exemplu, în tratarea locala a arsurilor si eczemelor.
Turtele ramase dupa presarea semintelor constituie un excelent furaj, cu calitati nutritive, precum si materie prima pentru concentrate de proteine în industria alimentara.
Cea mai buna perioada de semanat pentru floarea-soarelui este primavara, cand în sol se înregistreaza o temperatura de minimum 6-7 grade Celsius, iar perioada recoltarii este septembrie-octombrie.
