Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă revine, marginal, în agenda publică românească însă discuţiile despre fundamentul economic al proiectelor se poartă la un volum foarte scăzut, aproape stins. Costurile actuale estimate pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 cu o putere instalată combinată de 1400 MW sunt de 6.4 miliarde EUR, o proiecţie extrem de optimistă având în vedere problemele numeroase ale construcţiei de reactoare nucleare care de cele mai multe ori depășesc bugetul alocat şi livrate cu întârzieri mari. Tehnologia CANDU, propusă pentru proiect, suferă, uneori, de aceste probleme (sursa; sursa). Argumentele economice ale acestui proiect sunt extrem de subţiri. Acestea sunt bazate pe o aşteptare de creştere a preţului energiei electrice care e, foarte probabil, să nu fie realistă pentru economia românească. Chiar şi acceptând aceste estimări utilizate în Strategia Energetică a României (SER), proiectul reactoarelor 3 şi 4 nu are un fundament economic.

Preţul mediu al energiei electrice, citat de SER, este de 35 EUR/MWh în 2016. SER admite că proiectul reactoarelor 3 şi 4 nu poate fi realizat fără o schemă de venituri garantate (cel mai probabil de minim 30 de ani – n.red.) având în vedere preţurile foarte mici ale energiei electrice pe bursa de energie şi costurile mult mai mari ale energiei nucleare. Estimarea din strategia naţională energetică este că preţul energiei electrice va creşte până la un nivel de 65 – 85 EUR/MWh în intervalul 2030-2050 când reactoarele 3 şi 4 ar putea fi funcţionale. Problema esenţială e că nici în scenariul optimist în care preţul energiei electrice ajunge la 85 EUR/MWh proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă nu are o bază economică în absenţa subvenţiilor generoase oferite de către statul român. Presupunând că proiectul nu va avea întârzieri şi costuri neprevăzute, puţin probabil spre exclus, garanţia oferită producătorului va trebui să fie de minim 90 EUR/MWh[1] pentru ca proiectul să fie derulat. O estimare mai realistă, în care costurile de construcţie ale proiectului cresc cu 30% ridică garanţia necesară la 110 EUR/MWh.

Unul din coordonatorii SER menţiona un posibil venit garantat de 82 EUR/MWh pentru ca proiectul reactoarelor 3 şi 4 să fie realizat revenind ulterior cu clarificări că nu este chiar aşa şi că garanţia e posibil (sigur, cel mai probabil – n.red.) să fie mai mare. În Marea Britanie, o companie franceză a reuşit să obţină o garanţie de venituri pe 35 de ani pentru un reactor nuclear, Hinkley Point C, de 92.5 GBP/MWh (GBP 2012) ceea ce în EURO la valoarea din 2016 ar fi puţin peste 110 EUR/MWh. E foarte probabil ca această valoare să servească drept ancoră pentru dezvoltatorii proiectului din România în negocierile lor cu atât mai mult cu cât este ceea ce reiese dintr-un scenariu mai realist că ar fi nevoie pentru ca proiectul să demareze.

Notă: Preţul afişat în grafic, 2007-2016, este Preţul Zilei Următoare (PZU), preluat din rapoartele anuale ale ANRE; Banda bej reprezintă estimările preţului energiei electrice în perioada 2030 -2050 cf. SER; Banda gri reprezintă estimările autorului pentru necesarul preţului energiei electrice în 2030-2050 pentru ca proiectul reactoarelor 3 şi 4 să fie justificat economic.

Astfel, statul român se pregăteşte, pe baza unor proiecţii maximale ale preţului la energie peste 15 – 20 de ani, să subvenţioneze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani, construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă cu sume totale ce pot fi cuprinse între minim 1.5 miliarde EUR şi maxim 13.2 miliarde EUR. Toate acestea acceptând că scenariile de preţ ale energiei electrice din SER sunt realiste, ceea ce, în sine, e un mare efort de supendare a capacităţilor analitice. Subvenţiile totale pot escalada serios în scenariul în care preţurile sunt doar de 50 EUR/MWh pe bursa de electricitate în perioada contractului, undeva între minim 11.8 miliarde EUR şi maxim 17.6 miliarde EUR.

Vestea bună e că proiectul în sine e atât de lipsit de un fundament economic încât e foarte puţin probabil să aibă vreun sens politic presupunând că cineva ar vrea să se laude cu o mare investiţie şi un număr anume de locuri de muncă create. Fără semnătură unui prim-ministru, nimeni nu se va angaja să finanţeze şi să dezvolte acest proiect. Ori aici e problema cea mai mare. Niciun politician/partid politic care speră la un viitor nu se poate angaja, raţional, la un asemenea proiect. Riscul politic al proiectului tradus în costuri crescute ale energiei electrice, care pot fi amplificate de costuri neprevăzute şi/sau întârzieri, într-o ţară cu sărăcie energetică semnificativă (675.000 de gospodării în 2015 cf. SER, pag. 52) face ca acest proiect să aibă o valoare politică extrem de mică. Toate acestea presupunând că administraţia românească e capabilă să producă justificările necesare prin care Comisia Europeană să dea undă verde proiectului. Pentru cei care urmăresc să preia puterea, proiectul este cu atât mai lipsit de sens având în vedere că întârzierile şi costurile neprevăzute sunt aproape o certitudine într-un stat cu o capacitate administrativă redusă şi care frecvent are de a face cu astfel de probleme când se angajează la proiecte de infrastructură costisitoare şi cu durată de timp mare de realizare.

În concluzie, proiectul reactoarelor 3 şi 4 nu are un fundament economic nici măcar în cele mai optimiste scenarii de creştere a preţului electricităţii. Acesta poate fi realizat doar cu subvenţii generoase. Altfel, alternativele la acest proiect nu au fost explorate temeinic. Politic, proiectul are cu atât mai puţin sens cu cât potenţialul semnatar va fi tras la răspundere politică în cazul, foarte probabil, în care proiecţiile economice optimiste nu se vor adeveri, vor apărea întârzieri, costuri neprevăzute şi finalmente (re)negocieri dureroase cu potenţialii finanţatori şi dezvoltatori. Mai mult, într-o lume raţională, cei care speră la preluarea puterii politice nu şi-ar dori să gestioneze astfel de probleme.

Andrei Ilaș

[1] Calculele sunt făcute un model al costului unui kWh de electricitate pe întreagă durata de viaţă a proiectului (levelized cost of electricity). Parametrii folosiţi sunt : costurile de construcţie : 4600 EUR sau 6000 EUR (pentru cazul în care costurile sunt depăşite cu 30%), costul ponderat al capitalului 10% – presupunere optimistă având în vedere costul datoriei şi riscul de ţară al României ; durata tehnică de viaţă – 60 de ani ; costuri fixe de operare – 96.6 EUR/kW/year ; costurile cu combustibilul – 3.3 EUR/MWhtherm ; factor de capacitate – 80%. Modelul, alături de celelate calcule, pot fi obţinute via email de la editorul blogului.

Disclaimer: Andrei Ilaş este absolvent de ştiinţe politice (Universitatea Bucureşti), finanţe (Academia de Studii Economice) şi politici publice (Hertie School of Governance). În prezent, este analist economic în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (IRENA). Articolul de faţă reprezintă exclusiv opiniile şi poziţiile autorului şi nu poate fi asociat cu nicio altă entitate cu care autorul este sau va fi asociat. Autorul este activ pe teme legate de energie pe Twitter.