Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane – această este realitatea în care trăim începând cu 9 noiembrie 2016. Iar astăzi își va prelua mandatul și va depune jurământul. Timp de 4 ani, magnatul din Manhattan, va conduce destinele a 320 de milioane de americani și va fi, de bine sau de rău, liderul lumii libere – deși nimeni nu știe cât de libere vor fi democrațiile occidentale în 2020.

Și totuși victoria lui Trump este una pirică. Candidatul republican a câștigat decisiv colegiul electoral – adică a câștigat votul în statele unde trebuia neapărat să câștige, însă a pierdut votul popular la o diferență care poate fi caracterizată drept alarmantă – de 2,9 milioane voturi.

Cel mai bun termen care descrie victoria lui Trump este winning ugly – o victorie „murdară” care s-a bazat pe o campanie divizivă, demagogică și zgomotoasă. Donald Trump a reușit să mobilizeze tot ce e mai rău în societatea americană ca să câștige alegerile prezidențiale. Acest aspect este evident în numărul sporit de acte de discriminare și agresiune împotriva minorităților de orice fel de după 8 noiembrie, dar mai ales în vizibilitatea crescândă a extremei drepte americane. În ochii acestora campania și victoria lui Trump le-a validat ideile. Numirea lui Steve Banon, unul din arhitecții victoriei „omului portocaliu” și editorul șef al siteului de dreapta Breitbart News, cunoscut pentru discursul său discriminator, demonstrează încă o dată că Trump nu înțelege ce înseamnă să fii președintele tuturor americanilor.

Mandatul obținut de președintele ales al Statelor Unite ale Americii nu este unul clar, iar diferența clară de voturi în favoarea lui Hillary Clinton, face dificilă orice interpretare a acestuia. E adevărat, republicanii au câștigat alegerile legislative, dar pe durata campaniei majoritate candidaților republicani au încercat să se distanțeze într-un fel sau altul de Trump. Iar acesta nu s-a sfiit să-și atace colegii de partid în momente cheie ale campaniei electorale. Deși republicanii controlează ambele camere și Casa Albă, acest lucru nu înseamnă neapărat că au primit carte blanche de la americani să-și impună agenda. În cazul Congresului republicanii și-au păstrat majoritatea, pierzând foarte puține locuri – dar per total au pierdut nu au câștigat.

Coaliția electorală care i-a adus victoria lui Trump este una foarte îngustă: este prea albă, prea puțin educată și pe alocuri foarte bătrână. Candidatul republican a reușit să convingă pe cei mai săraci, vulnerabili și cei mai ignorați dintre americani că el este speranța acestora. Însă pentru alegătorul din clasa de muncitoare și clasa de mijloc americană, abrogarea Affordable Care Act („Obamacare”), privatizarea Medicaid și reducerea taxelor pentru cei mai bogați dintre contribuabili, nu sunt politici publice care să le calmeze anxietățile economice sau să le sporească nivelul.

Slujbele bine plătite și „sigure”  după care tânjesc cei din „rustbelt” nu se vor întoarce dacă Trump anulează TPP, renegociază NAFTA sau dacă acesta declanșează un război tarifar cu Beijingul. Pur și simplu progresul tehnologic și modelele de afaceri au evoluat, iar întoarcerea spatelui liberului schimb va afecta atât economia globală, cât și pe cea americană. Denunțarea acordurilor de mediu nu va salva minele de cărbune din Appalachia – economia globală și cea americană se mișcă în altă direcție. Pentru toate aceste comunități uitate și lăsate în urmă este nevoie de proiecte locale și federale, pe lângă investițiile private, care să le aducă în secolul XXI și să le reclădească credința în visul american.

Economia globală de-abia și-a revenit după șocul Marii Recesiuni, iar demantalarea acordurilor de liber schimb o va arunca într-o altă criză economică. Actualul regim de comerț internațional, creat în mare parte de SUA, este favorabil intereselor economice americane. Faptul că președintele SUA amenință companiile americane care vor să se delocalizeze cu impunerea unui tarif de import de 35% va decredibiliza orice investiție americană făcută în afara granițelor. Spre deosebire de Barack Obama care și-a preluat mandatul în plină criză economică globală și națională, Trump va prelua o economie americană sănătoasă.

Președintele ales al SUA însă pare să nu înțeleagă povara funcției pe care americanii i-au încredințat-o pe 8 noiembrie. De când a câștigat alegerile Trump s-a întâlnit de puține ori cu reprezentații serviciilor de informații pentru a se informa asupra dosarelor sensibile de securitate națională. Spre comparație, atunci când Barack Obama a preluat mandatul de la George W. Bush, echipa sa de tranziție avea zilnic briefinguri cu reprezentanții serviciilor de informații. Mai grava, președintele Trump a ales să războiască cu serviciile de informații în privința amestecului Rusiei în procesul electoral american.

Donald Trump pare să aibă o predilecție extraordinară pentru gafe diplomatice grave și repetate. Imediat după victoria sa, Trump s-a afișat cu fostul lider al UKIP și unul din arhitecții Brexit-ului, Nigel Farage care a devenit astfel primul politician european care s-a întâlnit cu noul președinte american. Iar în seara alegerilor, la Trump Tower în New York, printre invitații viitorului președinte s-au numărat, la loc de onoare, reprezentanții Frontului Național din Franța.

La Bruxelles aceste asocieri nefericite nu pot decât să întărească opinia că Trump va fi primul președinte american care se va opune procesului de integrare europeană și va căuta să submineaze UE.  Mai grave însă au fost atacurile din interviul pentru  The Times lansate împotriva NATO, care a fost caracterizat drept „depășit”, și împotriva cancelarului german Angela Merkel, care a fost criticată pentru decizia de a accepta pe teritoriul Germaniei refugiați sirieni. În mod bizar președintele Trump a ales să sancționeze aliați de bază ai Americii din Europa și să-i răsplătească pe adversarii acesteia. Tot în interviul acordat de The Times noul președinte american a anunțat intenția de a ajunge la o înțelegere cu Vladimir Putin. Pe agenda diplomatică a noii administrații se află deja pregătit un summit Trump-Putin în Islanda.

Gravă a fost și convorbirea telefonică cu președintele Taiwanului, Tsai Ing-wen, care a generat un incident diplomatic de proporții cu R.P. Chineză. Deși SUA garantează securitatea Taiwanului, diplomația americană nu recunoaște suveranitatea și independența insulei în raport cu R.P. Chineză. Convorbirea telefonică a fost fără precedent, președinții americani evitând să discute direct cu liderii taiwanezi din 1979. Cu toată că acest contact se pare că a fost inițiat de Tsai Ing-wen, convorbirea nu ar fi fost posibilă fără acceptul prealabil al lui Donald Trump.

Iar efectul acestei provocări nu s-a lăsat așteptat. China și-a trimis singurul portavion prin Strâmtoarea Taiwan pentru a-și demonstra hotărârea pentru a proteja principiul unei singure Chine. Mesajul Beijingului e clar: dacă administrația Trump crede că poate amenința China folosind Taiwanul aceasta se înșeală. Între timp noua administrația perseverează și printre invitații la inaugurarea lui Donald Trump se numără și președintele Taiwanului.

Atunci când nu generează incidente diplomatice, noul președinte al Statelor Unite se războiește cu jurnaliștii pe Twitter sau critică echipa de la Saturday Night Live care l-au transformat pe Trump într-o țintă perenă a sketch-urilor acestora. Atacurile la adresa jurnaliștilor care îl critică, cel mai cunoscut fiind cazul redacției New York Times, pun deja sub semnul întrebării libertatea presei americane, garantate de primul amendament al constituției SUA. La fel de grave sunt acuzațiile nefondate privind frauda electorală, folosite de Trump pentru a justifica diferența uriașă de voturi dintre el și Hillary Clinton.

Adunate, toate aceste lucruri sugerează că președintele ales fie nu-și înțelege rolul constituțional, fie nu vrea să fie constrâns de constituția americană.

Semnalele care vin din Statele Unite dau de înțeles că următorii patru ani vor fi dificili. Donald Trump pare să confirme toate evaluările negative făcute înainte de alegeri în ceea ce privește mandatul său.

George VIŞAN