Nota Redacției: Acest material a fost difuzat și publicat de Digi24 în octombrie 2014. Joi, 1 februarie 2018, șapte foşti miniştri acuzaţi de tunul din afacerea Microsoft au scăpat pentru totdeauna de anchetă. Noul procuror care a preluat dosarul a descoperit că suspecţii au fost puşi sub acuzare după ce infracţiunile s-au prescris. Mai multe detalii aici. 

---

În septembrie 2003, Guvernul României încheie un acord cadru cu Microsoft pentru cumpărarea, cu preţ avantajos, redus cu 50 la sută, a 50.000 de licenţe pentru computerele din întreaga administraţie publică centrală. De acestea ar fi beneficiat 29 instituţii, printre care ministerele de Interne, al Justiţiei, al Sănătăţii sau Finanţelor, Institutul Naţional de Statistică sau Parchetul General.

„Parteneriatul Strategic între Guvernul României şi Microsoft” este semnat de prim-ministrul Adrian Năstase, ministrul Tehnologiei şi Informaţiei, Dan Nica, ministrul de Externe, Mircea Geoană, cel al Integrării, Hildegard Puwak, şi şeful secretariatului general al Guvernului, Şerban Mihăilescu.

O lună mai târziu, Fujitsu Siemens Computers, în calitate de pretins unic distribuitor al licenţelor Microsoft în România, şi firma Microsoft Româniaînsăşi fac o ofertă concretă Guvernului. Cele două companii avansează o propunere comună: vor să vândă statului român, contra a 41.909.325 milioane de dolari, cele 50.000 de licenţe. Oferta, valabilă până la 15 martie 2004, este semnată de Claudiu Florică – director al Fujitsu Siemens Computers România, şi de Silviu Hotăran – Director General al Microsoft România.

Deşi alte trei firme româneşti – SC Dim Soft SRL, SC Net Consulting SRL şi SC Radix SRL – erau autorizate să vândă licenţe Microsoft, autorităţile decid să nu organizeze licitaţie publică, pe motiv că ar exista un singur posibil ofertant.

În noiembrie 2003, ministrul Finanţelor, Mihai Tănăsescu, decide că bugetul poate suporta plata integrală a celor 42 de milioane de dolari. Prin hotărârea 1473, Guvernul Năstase deleagă Secretariatului General al Guvernului abilitatea de a semna contractul comercial. Cu precizarea că banii pot fi plătiţi prin suplimentarea fondului de rezervă al Guvernului.

Cu trei zile înainte de expirarea ofertei de cumpărare primită de Guvern, Fujitsu Siemens Computers şi Microsoft România propun Ministerul Comunicaţiilor închirierea de licenţe pentru 5 ani. Noua ofertă apare după ce acelaşi minister al Finanţelor, în urma unei alte analize, susţine că nu are fondurile necesare pentru cumpărarea licenţelor şi caută o sursă de bani.

Prin noua propunere, Fujitsu Siemens Computers cere 43.665.855 de dolari pentru închirierea licenţelor Microsoft pe 5 ani. Deci mai mult cu un milion şi jumătate de dolari decât pentru prima variantă. Însă, Fujitsu Siemens Computers îşi arată şi disponibilitatea să finanţeze cu 11 milioane de dolari Guvernul României pentru încheierea contractului.

Vechea hotărâre de Guvern (H.G.470/2004) este anulată şi, prin noul act normativ, Executivul decide închirierea licențelor Microsoft pentru 5 ani și încheierea contractului de finanţare cu Fujitsu Siemens Computers.

Secretarul general al Guvernului, Eugen Bejinariu, şi Microsoft Ireland Operation Limited, prin Fujitsu Siemens Computers Austria, reprezentată de Marcus Dekan şi Heins Mazinger, semnează înțelegerea. Conform contractului, închirierea licenţelor se face pentru 54.567.465 de dolari, cu termen de livrare a serviciilor în 30 zile. Iar Guvernul îşi asumă plata creditului către Fujitsu Siemens în 9 rate semestriale, cuprinse între 6 şi 9 milioane de dolari.

„Personal nu am fost implicat în nici un fel în procesul de negociere sau pregătire a documentaţiei referitoare la procedura de achiziţie. În mod concret pot să declar că în săptămâna următoare numirii mele în funcţie s-a prezentat la mine la birou domnul Nica şi m-a informat că anterior numirii mele fuseseră demarate procedurile de achiziţionare a unor licenţe Microsoft şi se luase hotărârea că respectivul contract să fie semnat la SGG. Probabil pentru a fi mai convingător la două trei zile a revenit la mine la birou împreună cu predecesorul meu în funcţie, domnul Şerban Mihăilescu, care a confirmat cele anterior spuse de Nica. Precizez că niciodată nu mi s-a comunicat de către funcţionarii SGG şi nici de către colegii miniştri că ar exista impedimente de natură tehnică sau legală în ceea ce priveşte procedura de negociere şi încheiere a contractului. Mai mult decât atât, întreg contractul cu toate detaliile lui tehnice a fost aprobat ca atare în şedinţa de Guvern”, se arată în declarația lui Eugen Bejinariu dată procurorilor DNA.

Acte adiționale peste acte adiționale

Contractul prevede că orice suplimentare de licenţe se va face tot fără licitație, prin acte adiționale. Aşa că până în 2009, momentul expirării contractului, se încheie patru astfel de documente.

Primul act adiţional este aprobat prin hotărârea de guvern 1778 din 21 octombrie 2004, iniţiată de ministrul Educaţiei, Alexandru Athanasiu, cel al Comunicaţiilor, Adriana Ţicău, al Finanţelor, Mihai Tănăsescu, şi de şeful Secretariatului General al Guvernului – Eugen Bejinariu. În nota de fundamentare se arată că Fujitsu Siemens Computers poate livra licenţe educaţionale care să fie folosite în şcolile din România. Informaţia era eronată, pentru că Fujitsu Siemens Computers nu avea aprobarea Microsoft să vândă produse educaţionale. Valoarea noii comenzi se ridică la 19.370.500 de dolari.

În 2008, Ministerul Comunicaţiilor ia locul Secretariatului General al Guvernului în relaţia cu Fujistsu Siemens Computers. Primul act adiţional încheiat de minister prevede închirierea suplimentară a 39.385 de licenţe. Valoarea înţelegerii se ridică la 26.172.156 milioane de dolari.

Un al treilea act adiţional este încheiat în septembrie 2008 şi prevede doar o plată suplimentară de aproape 5 milioane de dolari către Fujitsu Siemens Computers. Ce nu se specifică în acte este motivul pentru care e făcută plata.

Al patrulea document este încheiat cu şase luni înainte de expirarea contractului cadru. Prin acesta, Ministerul Tehnologiei, condus de Karoly Borbely, închiria 63.799 licenţe noi cu aproape 27 de milioane de dolari, pentru perioada rămasă din contract, adică o jumătate de an. O parte din banii pentru acest ultim act adiţional nu sunt plătiţi, deoarece chiar Fujitsu Siemens Computers constată că serviciile nu au fost prestate. Pentru închirierea licenţelor Microsoft, statul plăteşte în total 105 milioane de dolari în perioada 2004 şi 2009.

Cine cumpăra oamenii politici?

În 2014, procurorii anticorupţie încep verificarea contractului din 2004. Anchetatorii susţin că întreaga afacere stă sub semnul corupţiei și a fost pusă la cale de Claudiu Florică, directorul Fujitsu Siemens Computers România. Procurorii spun că el a pus bazele unei rețele care urmărea cumpărarea oamenilor politici în vederea încheierii contractului pentru licenţe Microsoft, fără a beneficia în mod real de reducerea de 50 la sută promisă în înţelegerea inţială. Fiecare dintre membrii reţelei avea atribuții clare – unii corupeau oamenii politici, altii înfiinţau off-shore-uri prin care se spălau banii.

Procurorii spun că personajele responsabile de cumpărarea oamenilor politici ar fi:

– Khalil Abi Chahine – patronul fostei firme Romanel. El asigura relaţia cu Ministerul Comunicaţiilor şi cu Secretariatul General al Guvernului. I-ar fi facilitat lui Claudiu Florică întâlniri cu Dan Nica, Şerban Mihăilescu, Ion Morar, Eugen Bejinariu.

– Nicolae Culacov – administratorul OMNITECH TRADING SA, se ocupa de influenţarea ministrului de Finanţe Mihai Tănăsescu şi a secretarului de stat Enache Jiru.

– Nicolae Dumitru – patronul grupului de firme NIRO, şi fostul tenismen Dinu Pescariu erau şi ei folosiţi ca oameni de influenţă pe lângă miniştri.

– Dinu Pescariu împreună cu Dragoş Stan – administrator al firmei SCOP COMPUTERS SA, cu Alexandru Ujeniuc – administrator al SC Dim Soft SRL, Dragoş Nicolaescu şi Florin Pletea – trebuiau să deschidă conturi în străinătate din care să fie făcute plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.

Procurorii spun că Fujitsu Siemens Computers a încheiat un contract fictiv de consultanţă cu off shore-ul Profinet, înregistrat în Liechtenstein, deţinut de Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu. Scopul firmei era facilitarea transferului banilor de la intermediari la oamenii politici.

„Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet, domiciliu fiscal în Liechtenstein, în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel. Societatea urma să primească, în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă, sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care, la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. (…) După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD, din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suma de 2.250.000 USD (…), către Nicolae Dumitru şi Khalil, suma de 4.950.000 USD. Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă”, se arată în declarația lui Dragoș Stan, dată în fața procurorilor DNA.

Procurorii spun că în conturile offshore-ului ar fi ajuns aproape 20 de milioane de dolari. Banii ar fi fost împărţiţi între Running Total Group Ltd. (circa 7.500.000 USD ) şi Nero Invest (450.000 USD) – firme controlate de Nicolae Dumitru, zis Niro, Menedil Associated SA (circa 1.250.000 USD) – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, Zonko Overseas Ltd. (circa 5.000.000 USD) – firmă controlată de Dragoş Stan, Atlantis AG (900.000 USD) – firmă controlată de Nicolae Culacov, Adrian Ujeniuc (440.000 USD) şi Dinu Pescariu (3.200.000 USD).

Ridicarea imunității pentru cinci foști miniștri

În 2014, DNA cere ridicarea imunităţii pentru cinci dintre miniştrii care au semnat contractul iniţial cu Microsoft sau actele adiţionale:

– Adriana Ţicău, ministrul Comunicaţiilor, între iulie şi decembrie 2004, acuzată de de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă.

– Alexandru Athanasiu, ministrul Educaţiei şi Cercetării în perioada 2003 – 2005, acuzat de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă.

Alexandru Athanasiu: E complicat, dar să ştiţi că mare lucru n-am ce să vă spun. Există o Hotărâre de Guvern din octombrie 2004, în care se prevedea că ministerul primeşte gratuit un număr de licenţe, licenţele educaţionale respective fiind achiziţionate de Secretariatul General al Guvernului, prin bugetul pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor. Deci Ministerul Educaţiei a primit gratuit un numar de licenţe, în jur de 107.000.

Reporter: Şi atunci ce va reproşează dumneavoastră procurorii?

Alexandru Athanasiu: Asta vreau să ştiu şi eu.

Reporter: Păi nu v-au spus?

Alexandru Athanasiu: Mi-au spus că am aprobat bugetul, adică aş fi semnat o hotărâre de Guvern. După mine, e fără precedent.

– Mihai Tănăsescu, ministrul Finanţelor Publice în perioada 2000 -2004, este acuzat de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă. Concret, anchetatorii spun că Mihai Tănăsescu ar fi primit 82.000 de dolari, în contul fiului său Şerban Mihai Tănăsescu-Ienciu.

Reporter: Ştiţi să se fi dat şpăgi pentru aceste contracte?

Mihai Tănăsescu: Este greu, nu ştiu ce să vă spun. Eu unul nu pot să vă spun acest lucru.

– Șerban Mihăilescu, ministru coordonator al SGG în perioada decembrie 2000 – octombrie 2003, este acuzat de instigare la abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.

Anchetatorii spun că Şerban Mihăilescu ar fi primit, în perioada aprilie-noiembrie 2004, o parte din suma de circa 20 milioane de dolari virată de Fujitsu Siemens Computers în contul offshore-ului din Liechtenstein. El l-ar fi instigat pe Eugen Bejinariu să semneze contractul cu Fujitsu Siemens.

„Nu am semnat contracte, nu am semnat consultanță, e așa o chestiune că aș fi influențat pe cineva, dar nu știu pe cine, nu știu cum și nu stiu care e situația”, se apără Șerban Mihailescu.

Dan Nica – ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în perioada 2000 – iulie 2004, în prezent europarlamentar, este şi el în dosarul Microsoft, cercetat pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.

Un alt personaj important al cărui nume apare în dosar, Eugen Bejinariu, cel care a semnat contractul iniţial, nu a fost acuzat, pentru că ar fi colaborat cu anchetatorii şi ar beneficia de protecţie.

Eugen Bejinariu: Ce mi-am adus aminte i-am spus doamnei procuror. Altceva nu am de comentat.

Reporter: Acel contract de consultanță prin care Guvernul a plătit 14 milioane de dolari cu cele două firme, Fujitsu și Profinet?

Eugen Bejinariu: Nu știu, nu cunosc, nu cunosc, nu am semnat.

Reporter: S-au plătit șpăgi miniștrilor?

Eugen Bejinariu: Nu stiu?

Reporter: Dumneavoastră ați primit?

Eugen Bejinariu: Nu. V-am spus că nu am nimic de declarat.

Guvern nou, miniștri noi, aceleași obiceiuri

În 2009, contractul cu Microsoft intră într-o nouă etapă. România avea un nou Guvern. Pe 8 aprilie, Fujitsu Siemens notifică Ministerul Comunicaţiilor: în 26 aprilie, contractul încetează, iar licenţele expiră şi nu mai pot fi folosite. Cu o săptămână înainte de termen, Guvernul emite Hotărârea 460, prin care se aprobă achiziţionarea de noi licenţe Microsoft. Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei este desemnat să se ocupe de organizarea unei licitaţii pentru încheierea noului contract. Hotărârea este semnată de premierul Emil Boc, ministrul Comunicaţiilor Gabriel Sandu, ministrul de interne Dan Nica, secretarul de stat în Ministerul de Finanţe, Gheorghe Gherghina, şi de şeful Autorităţii Naţionale pentru reglementarea achiziţiilor publice, Cristina Trăilă.

„Eu ce ştiu şi îmi amintesc de discuția din Guvern era legat de faptul că școlile rămăseseră fără licență pe computerele pe care le aveau și miniștrii de resort au trebuit să ia măsuri și decizii pentru ca școlile să poata lucra în continuare cu acele calculatoare. De acest lucru îmi amintesc în Guvern și nu cred să fi fost ceva ilegal”, spune Emil Boc, fost premier.

„La momentul respectiv, știu că a venit dinspre Ministerul Comunicațiilor, cred, acest semn de exclamare, de alarmă într-un fel sau altul că expiraseră aceste licențe pe baza cărora funcționau în instituții tot ceea ce însemna calculatoare. Totul era, din punctul meu de vedere, foarte bine reglementat prin această Hotărâre de Guvern. Ce s-a întâmplat mai apoi și cum s-au întors într-un fel sau altul lucrurile, probabil că acest fapt se vede și în rechizitoriul procurorilor”, spune Cristina Trăilă, fosta șefă de la Achiziții Publice.

Claudiu Florică vrea noul contract

Procurorii DNA susţin că şi de această dată Claudiu Florică a făcut demersuri ca să câştige contractul. Dar, avea o problemă – nu mai era director Fujitsu Siemens Computers, iar oficialii firmei austriece puneau deja întrebări despre banii plătiţi fără justificare unor off-shorururi. Omul de afaceri cumpără una dintre firmele româneşti care aveau licenţă de comercializare a produselor Microsoft, societatea DIM SOFT SRL. Off-shore-ul elveţian D-CON.NET. AG devine unic acţionar la Dim Soft, iar Claudiu Florică, administrator.

Anchetatorii spun că, pentru a câştiga contractul, trebuia să îşi facă intrare la noii miniştrii, în special la cel al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu. Claudiu Florică apelează la vechile cunoştinţe – Dinu Pescariu şi Dumitru Nicolae Niro, şi aduce în grupare şi oameni noi, spun procurorii: Dorin Cocoş şi primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis Pinalty.

Declarația lui Claudiu Florică: „Am luat legătura din nou cu Dinu Pescariu, pe care l-am rugat să caute relaţii în mediul guvernamental, cunoscând posibilităţile sale în acest sens. După un timp, în cursul lunii ianuarie 2009, Dinu Pescariu mi-a făcut cunoştinţă cu Dorin Cocoş, care m-a primit în biroul său din Euro Hotel, situat lângă Arcul de Triumf. Aici mai erau de faţă Gabriel Sandu, Ministrul Comunicaţiilor, şi Gheorghe Ştefan, vicepreşedintele PDL. În cursul discuţiilor, i-am informat despre intenţia mea de a participa la procedura de achiziţie a licenţelor Microsoft destinate administraţiei publice, iar cei trei s-au arătat dispuşi să se implice în această procedură în schimbul unor sume de bani. Chiar au fost interesaţi de marja de profit şi de procentul pe care urma să îl ofer. Am convenit – de fapt Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor (ca suma de 2.300.000 euro să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, un anume Dan), suma de 4.000.000 la Gheorghe Ştefan (prin intermediul societăţii DD Land Oil din Cipru) iar diferenţa de circa 9.000.000 euro să fie transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.

Claudiu Florică obţine un discount de 65% de la Microsoft, iar Gabriel Sandu începe demersurile pentru organizarea licitaţiei. Anchetatorii susţin că Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei întocmeşte un caiet de sarcini atât de complicat, încât singurul consorţiu care se înscrie la licitaţie este cel controlat de Claudiu Florică. Deşi puteau să reia licitaţia, autorităţile preferă să perfecteze înţelegerea în condiţiile D-con.net. Statul urma să plătească 96 de milioane de euro pentru licenţele Microsoft şi nu beneficia de discountul de 65 la sută. Anchetatorii spun că acesta pleacă tot în conturile unor off-shore-uri, pentru plata oficialilor.

Sisteme de plată similare prin off-shore-uri

În 2011, pe acelaşi model ca în 2004, D-Con.net primeşte un nou contract cu ministerul Educaţiei. Deşi nu ar fi avut voie să extindă prevederile ordonanţei din 2009 şi la alte instituţii publice în afară de ministere, noul ministru al Comunicaţiilor, Valerian Vreme, încheie un nou contract, fără licitaţie, pentru achiziţionarea de softuri educaţionale pentru şcolile din România: 179.259 licenţe pentru pachete de tip Desktop Educaţional şi 6.828 licenţe pentru sisteme de operare Windows Server. Pentru acestea, ministerul plăteşte pentru perioada august 2011 – decembrie 2012, aproape 14 milioane de euro. Un an mai târziu, Corpul de Control al premierului ajunge la concluzia că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, îi ceruse lui Valerian Vreme mai multe licenţe decât numărul de computere din şcolile româneşti.

„Din recalcularea valorii contractului cu numărul de pachete egal cu numărul de calculatoare (…) a reieşit faptul că a fost angajată o sumă cu 5,4 milioane euro mai mare decât era necesar”, se arată în referatul Corpului de Control.

Raportul Corpului de Control ajunge şi la DNA. Împreună cu o sesizare mai veche, procurorii fac cercetări şi pentru al doilea contract încheiat de autorităţi pentru programele Microsoft. Pentru trei dintre foştii miniştri ai cabinetului Emil Boc, cer ridicarea îmunităţii în vederea începerii urmăririi penale.

Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor, este acuzat de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă. Procurorii spun că el ar fi primit 4,8 milioane de euro de la Claudiu Florică – 3 milioane prin intermediul firmelor lui Dinu Pescariu şi 1,8 milioane, prin firma de avocatură condusă de Doru Boştină.

Valerian Vreme, fost ministru al Comunicaţiilor, actual deputat, este acuzat de abuz în serviciu.

De aceeaşi infracţiune este acuzat şi fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu.

Poziția oficială a companiei Microsoft despre dosarul DNA

Foto: Guliver/GettyImages

Contactată de Digi24, compania Microsoft declară că susține demersurile procurorilor.

„Nimic din comunicatele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) nu indică vreo activitate ilegală din partea Microsoft. Compania Microsoft este determinată să respecte cele mai înalte standarde etice și legale și a analizat cu toată responsabilitatea aspectele aflate în curs de cercetare, asigurând deplină cooperare în investigația DNA. Dat fiind că este o cercetare legală în curs,compania își limitează în mod intenționat comentariile publice”, se arată în răspunsul primit de reporterii Digi24 de la Microsoft România.

Trei guverne, cel puţin zece miniştri şi trei prim-miniştri au avizat, timp de zece ani, unul dintre cele mai mari contracte din istoria Romaniei moderne. 105 milioane de dolari şi 110 de milioane de euro au fost plătite pentru închirierea unor programe de computer, cu preţuri duble faţă de cele ale pieţei de profil. După ce un deceniu a preferat să primească cu chirie programele de funcţionare a computerelor din întreaga administraţie locală, în 2013, România a uzat de opţiunea de cumpărare a programelor Microsoft. Pentru asta, a mai plătit 33 de milioane de euro. Surse judiciare spun că varianta de program cumpărată în 2013 este cea pe care ar fi putut să o ia cu preţ de patru ori mai mic în 2004. Sursa : digi24.ro