Marsul mortii prin Rusia este o carte exceptionala, care spune povestea unui om cu o tarie de caracter si o puritate sufleteasca care nu a putut fi alterata de experientele devastatoare prin care a trecut.

E povestea lui Lothar Herrmann, un soldat neamt, care a Fost luat prizonier de razboi de rusi si a fost folosit la reconstruirea Uniunii Sovietice dupa razboi.

Pana acum am citit multe carti cu si despre prizonieri de razboi, despre efectele razboiului asupra celor care au luptat pe front, dar niciodata nu am citit o carte care sa spuna povestea si din perspectiva nemtilor, a celor care credeau ca ceea ce facea Hitler era un lucru bun si ca merita sa lupte pentru asta.

M-a impresionat cu atat mai mult cu cat povestea e adevarata si ne arata ca razboiul a distrus vietii indiferent de care parte a baricadei te aflai.

Lothar Hermann s-a nascut pe 24 septembrie 1920 in Wroclaw, Polonia, care pe atunci facea parte din estul Germaniei. A avut o copilarie normala si atunci cand parintii lui au divortat, un lucru rar in acele vremuri, a invatat sa se descurce singur si si-a ales meseria de zugrav si decorator, pentru care avea un real talent.

Muncea cu mult drag si atunci cand simtea ca nu mai are nimic de invatat intr-un loc, pleca mai departe, pentru ca isi dorea foarte mult sa vada lumea si sa aiba parte de cat mai multe experiente.

Si a colindat lumea pana cand a ajuns la familia Maier, unde locuia cu chirie, dar atat mama Maier, cat si fiica ei Kathi il tratau cu multa caldura si abia atunci a simtit ce inseamna cu adevarat sa faci parte dintr-o familie unita, care se apara reciproc si au grija unii de altii asa ca aceasta familie a devenit si familia lui.

Dar razboiul se apropia. Si Luther a fost si el inrolat in 1940. Insa si razboiul i se parea tot o aventura pentru ca nu luptau efectiv ci faceau instructie permanent. Pana in mai 1941 cand garnizoana a parasit Germania si s-a indreptat spre Romania, ca sa-i ajute pe romanii, care erau aliatii Germaniei in razboi.

Tot ce stia Lothar despre Romania era ca avea deschidere la Marea Neagra. Sederea lor in Romania a fost una buna, dar nu au stat prea mult aici si au pornit spre Basarabia.

Insa acolo au fost tradati de romani si luati prizonieri de rusi. Au fost dusi in lagarul de la marginea Brasovului, unde foamea si frigul erau permanente si conditiile de trai mizerabile.

Chiar daca in 1944 razboiul s-a terminat, prizonierii nu au fost eliberati ci au fost in continuare folositi la munci grele. Lother avea noroc cu meseria lui si ca se oferea voluntar la orice munca noua, pentru o portie de ciorba in plus. A si reusit sa evadeze la un moment dat din lagar, dar a fost prins destul de repede si dus intr-un alt lagar din Ucraina.

Insa a fost mutat si de acolo si sfarsitul toamnei anului 1948 la gasit intr-un lagar din Karaganda, unde rusii construisera un vast sistem de lagare in care multi nu au supravietuit, datorita foamei si frigului naprasnic.

Abia in octombrie 1949, Lothar a fost eliberat si s-a intors acasa, in Germania, la muntii lui dragi si la familia Maier, care il astepta cu bratele deschise. Si-a obtinut diploma de mester decorator, s-a casatorit cu o femeie buna si a avut un copil, deci povestea lui a avut un final fericit, datorita felului lui de a fi, a puterii interioare, a dorintei de a se reintoarce acasa cu orice pret.

„Nu voi uita niciodata anii pe care i-am petrecut in Rusia. Intotdeauna, in visele mele, va aparea un lagar sau altul, ca si peisajul mohorat al stepei. Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Nu sunt de acord. Amintirile despre razboi si prizonierat nu ma vor parasi niciodata”. Lother Herrmann

Voi ati citit cartea? Daca nu, o gasiti pe Meteor Press.  Imi puteti recomanda alte carti despre razboi?