Nu știu tu, dar eu obișnuiam să mă întreb deseori care este diferența (sau care sunt diferențele) dintre rețetele de post, vegane și vegetariene.

Zic „mă întrebam” pentru că acum nu mă mai întreb. M-am informat intens. Asta pentru că sunt blogger, dar mai ales, pentru că public rețete pentru cei care au curajul să le încerce.

Voi fi scurtă și la obiect. Adică voi încerca, să fiu dar nu-mi voi da toată silința, că nu este o chestiune de viață și de moarte.

În scris sunt foarte logoreică – dacă-mi este permis să folosesc un asemenea termen pompos și nepotrivit.



Încep cu aceste explicații, sperând că vor aduce claritate:



Vegetarienii pot mânca rețete vegane și de post. 

Veganii pot mânca rețete de post.

Cei care țin post – și aici mă refer, clar, la posturile religioase (înainte de Crăciun, Paște și... știi tu mai bine decât mine. Alte sărbători bisericești, vreau să zic.) – nu pot mânca rețete vegetariene, dar pot mânca anumite rețete vegane.

Veganismul și vegetarianismul sunt diete, postul (în acest caz) este credință. 

După cum bine știm, rețetele de post nu conțin ingrediente de frupt. Niciun ingredient de frupt.

Ingredientele de frupt sunt toate ingredientele de origină animală – care provin de la animale:

• Carne
• Pește
• Ouă
• Lapte/lactate (brânzeturi, înghețate etc.) 

Postul este urmat de credincioșii diferitor religii – în anumite perioade din an – cu scopul de a se curăța de orice rău. Unii dintre acești credincioși fac și posturi negre, adică nu mănâncă nimic zile întregi. Unii evită și apa, dar, de regulă, apa este permisă în postul negru. 

Notează că nu este vorba de lichide în general, ci de apă plată. Orice alt lichid conține și altceva. 

Păcat mortal. 

Post și abstinență. 

Postul religios este o alegere sau o cerință (obligație, poruncă etc.). Depinde de cât de mult crezi în... ceea ce crezi.

Personal, cred că voi bea o altă cafea în acest moment. Sunt năucă de cap. 

NU! 

Pentru că:  

Veganismul (dietă) este o alegere strict personală și – în general – nu are legătura cu credința într-o divinitate. Unele religii, cum ar fi budismul și hinduismul – printre altele – au ca practică veganismul.

De ce aleg veganismul alți oameni, independent de credință?

Pentru că sunt împotriva uciderii sau exploatării animalelor. Etică.

Aceasta este o explicație foarte simplistă și-i rog pe vegani să nu se simtă ofensați.

Veganismul etic este o „credință filosofică”.

Veganismul poate fi o necesitate pentru unii oameni intoleranți (sau alergici) la produse de natură animale.



Rețetele vegetariene pot conține – după caz – ouă, lactate și pește (alcool).

Veganismul este, de cele mai multe ori, o necesitate din cauza intoleranțelor alimentare. La fel cum este și dieta fără gluten (de regulă).

Dar, la fel ca veganismul, vegetarianismul poate și este o alegere bazată pe aceeași etică: respectul față de animale și planetă.



Disclaimer

Toate explicațiile de mai sus sunt simpliste. Fac apel la cei care aleg aceste diete din motive etice să nu facă prea multă polemică, căci această postare nu are scopul de a educa moral sau spiritual, dar de a puncta diferențele principale dintre rețetele de post, cele vegane și cele vegetariene.



Test blitz ca să-ți verifici cunoștințele deosebit de... folositoare.


De ce nu pot mânca cei care țin post rețete vegane?

Pentru că acestea pot conține băuturi spirtoase.



De ce nu pot mânca veganii rețete vegetariene?

Pentru ce acestea conțin cel puțin un ingredient de frupt. 

Pentru că nu vor. 



Exemple de rețete vegane cu alcool (vin alb sau/și rosu, bere etc.): risotto-urile, tocanele de carne – gulașurile etc.



Rețetele vegetariene pot conține – după caz – ouă, lactate și pește.

Rețetele vegane – pot conține alcool, dar nu conțin niciun fel de ingredient de frupt.



Unii vegetarieni mănâncă ouă și termenul corect (în engleză) pentru aceștia ar fi: ovo-vegetarians. Tradu tu în română.

Alții mănâncă produse lactate și se numesc lacto-vegetarians.

Vegetarienii care mănâncă ouă și lactate se numesc lacto-ovo vegetarians.

Unii mănâncă pește. Acestea se numesc: pescatarians/pescetarians (italiană). 

Jur, nu știu.

Carnivor, omnivori, peștivori... Nu?!



PS. Am notat că Word-ul îmi dă posibilitatea să scriu rizoto, în loc de risotto.

Băi, câte nu știu despre limba română!

Când a fost românizat cuvântul italian „risotto”? 

Dar dacă îmi este îngăduit să folosesc rizoto, de ce nu-mi este permis pluralul = rizotouri? 

Tu vezi (?!?) ce aiurea sună?

Dacă românizăm cuvinte așa, nu ar trebui să facem o treabă completă și să românizăm și pluralele? 

În acest caz: risotti = rizot(o)uri?! 

Nota bene

Risotto nu este pilaf. 

Este o mâncare de (din?!?) orez similară cu pilaful, dar care o tehnică diferită de coacere. 

Asta-i definiția mea. Mult prea simplistă, dar ai înțeles. 

Poate. 

Polemică etică sau moralism

Întreb pentru mine, nu pentru un prieten. 

P.S. 

Mă refer, evident, la piele naturală.