Holwaya mucida by Jan Gaisler

Nu este ceea ce pare!... Sigur ați auzit, sau folosit această expresie (relativ des utilizată): la locul de muncă; acasă; în diferite ocazii când percepția unui lucru poate să difere în funcție de cel ce face observarea ... însă am și un exemplu mai altfel. Până nu demult aveam un câine de talie mare ... nu era genul care să apere casa, dar având dimensiuni considerabile, dacă ți-ar fi apărut neanunțat, noaptea în față; cu siguranță nu te-ai fi simțit confortabil ...

Judecând după aparențe, m-aș fi așteptat să ... latre. Asta fac câinii, nu? Ei bine, acest patruped nu lătra. Nu lătra nici măcar dacă era în preajma altor câini, care "rupeau gardul". Tot ce reușea să facă era un fel de urlet ca de lup. (Des făceam glume pe seama lui, spunând că face ca trenul). În concluzie, pot spune că nu era ce părea ... Am dreptate?

Acum să ne uităm puțin la imaginea de mai sus. Căte specii de ciuperci apar în poză (nu mă refer la vreo ciupercă bine ascunsă și care eventual abia se vede, ci la cele evidente)? Chiar dacă aș tinde să spun "două", bine-nțeles că este vorba doar una singură; deoarece Holwaya mucida este o ciupercă care poate prezenta "în același timp" ambele sale forme: anamorfă și telemorfă. 

Oricât de exotic i-ar suna denumirea științifică, această ciupercă nu e străină meleagurilor noastre. Deși n-am cunoștiințe că ar fi apărut și la noi în țară, știu că a fost semnalată în Europa Centrală și de Nord (inclusiv din carpați, partea nordică a lanțului muntos), ca atare nu m-ar mira să fie prezentă și la noi în țară, dar omisă sau nesemnalată până acum. Denumirea populară nu i-o cunosc, (asta nu e o noutate pentru noi), nu cunosc nici măcar de unde i se trage denumirea genului, cert este însă că este o "oaie neagră" la propriu (datorită culorii sale) și la figurat (datorită caracterului de a prezenta  ambele sale forme menționate mai sus). A fost mutat din gen în gen de-a lungul timpului, pentru ca în 1889 să fie mutat în propriul gen, Holwaya, și pe care o reprezintă până în zilele noastre. Epitetul de mucida, vine din latină și face referire la aspectul vâscos, mucos, cleios al ciuperci în forma mai des întâlnită (anamorfă).

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Leotiomycetes

Ordinul: Leotiales

Familia: Bulgariaceae

Genul: Holwaya

Specia: mucida

Sinonime: Ditiola mucida, Crinula mucida, Crinula caliciiformis, Acrospermum caliciiforme, Stilbum giganteum, Graphium giganteum, Ceratopodium giganteum, Coryne ellisii, Patellaria leptosperma, Lecanidion leptospermum, Holwaya leptosperma, Bulgaria ophiobolus, Holwaya ophiobolus, Dacryopsis ellisiana, Stilbum magnum, Chlorosplenium canadense, Holwaya tiliacea, Holwaya gigantea, Coryne gigantea, Dendrostilbella ulmicola.

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: forma cea mai des întâlnită este cea imperfectă, anamorfă, când ciuperca se prezintă într-o formă clavată, de aproximativ1-2 cm, cu piciorul negru și sporocarpul rotunjit, acoperit cu o mâzgă gălbui-albicioasă, translucidă. In forma perfectă, telemorfă, aparatul fructifer este de dimensiuni comparabile (dar cel mai adesea de 5-6mm diametru), și are forma unui con răsturnat. Suprafața superioară fiind plană sau ușor adâncită, încrețită, cu pliuri foarte fine. Are culoare de maroniu închisă spre neagră complet.

Culoarea sporilor: maroniu-negricioasă
Sporii: în froma perfectă, sproii sunt netezi și elipsoidali, multiseptați, cu 10-16 septuri, de 34-60x2,5-3,5 μm (cu media de 47x3,1 μm). Asciile sunt cu 8 spori ce au câte un cârlig la bază, sunt inamiloide si de 170x10 μm dimensiune. Parafiza este filiformă, cilindrică și ușor mi extinsă spre bazăș de 180x1-2 μm dimensiune.Apexul este cilindric, de 150-180x1 μm.

Piciorul: este scurt, negricios, conic ce se subțiază spre bază.

Carnea: relativ fermă, de culoare maroniu închis – neagră.

Gustul și mirosul: fără miros caracteristic, gust necunoscut.

Distribuția: specie saprofită cu răspândire largă dar foarte rar întâlnită (America de Nord, Europa, Asia), unde crește solitară sau în mănunchiuri în sezon e toamnă și la începutul iernii; în păduri aluviale, umede; pe suprafața superioară a trunchiurilor în putrefacție al speciilor de tei.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare: