Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Manifest pentru Romania generatiilor Y si Z.

Daca esti nascut inainte de anul 1990, atunci articol este pentru tine. Pentru ca Romania ta deja e una pierduta. Esti probabil, la fel ca si mine, infectat cu un virus atat de incisiv si fara de leac. Un virus care bantuie nu doar in spitalele noastre, ci peste tot, incepand cu scoli, primarii, institutii publice, ministere si terminand cu companii multinationale. Un virus care iti modifica ADN-ul si care te face sa fii orice altceva decat crezi ca esti. 

Luni am facut o calatorie cu trenul in Romania. Dupa 15 ani in care m-am deplasat cu masina personala, cu masinile altora, cu autobuze si in ultimii ani mai mult cu avionul pe distante lungi. A fost un fel de calatorie initiatica. De fapt hai sa zicem ca a fost un fel de back to my roots. Pentru ca am luat trenul de la Suceava la Iasi, un personal (REGIO acum) care a oprit in fiecare halta (statie feroviara pentru cei care nu cunosc limbajul) neinsemnata.

Gara Suceava – Burdujeni – Romania 2019

Am parcurs un traseu pe care il parcursesem deseori, pe bucati ce-i drept, in timpul adolescentei si tinerei mele maturitati. Mi s-au perindat prin fata nume precum Veresti, Dolhasca, Lespezi, Pascani, Pietrisu. Locuri prin care nu mai fusesem de mai bine de 15 ani, cu exceptia Pascanilor. Si care inca exista, inghetate in timp. Le-am regasit de pe fereastra zangalita a trenului exact asa cum le lasasem. Poate doar putin mai in paragina. Metaforic vorbind, pentru ca de fapt am vazut doar garile, daca li se poate spune asa.

Am lasat demult in urma „bula” asta din cate se pare. Cel putin asa credeam. M-am mai intersectat cu ea de cateva ori pe an, insa in general traiesc in cu totul alt univers. Un univers in care ne gandim cu ce masina sa plecam dimineata de acasa, pe unde sa mai facem city-break-uri, pe la ce restaurant sa mai mancam … stiti voi, „fonfleuri” din asta. Muncim pentru toate astea, uneori de dimineata pana seara, pierdem nopti prin aeroporturi, gari, stam departe de casa si nu neaparat in vacante (asa cum se vede pe insta), ne stricam ochii chiorandu-ne la laptopuri, citind, documentandu-ne si tot asa mai departe. Si ne invartim in universul asta in care ne sunt alaturi tot oameni ca noi, cu aceleasi „probleme”. 

Gara Dolhasca – Romania 2019

Dar bula pe care am lasat-o in urma e de fapt inca in noi, e acolo chiar daca incercam s-o ascundem cat de mult putem. E virusul asta de care va vorbeam mai sus si de care nu ne vindecam vreodata. Sa va explic cum sta treaba deci. Inca de Cand am pasit in gara din Suceava m-a bufnit rasul desi mai degraba trebuia sa ma bufneasca plansul. Cand m-am urcat in tren a fost la fel, tot rasul m-a bufnit. Desi era de plans. De fapt era de plans din ala de inmormantare. Cand a venit „nasul” la fel, tot rasul. De fiecare data cand treceam printr-o halta zambeam desi toate erau jalnice. 

Va intrebati probabil care-i faza cu rasul. Ei bine ma bufnea rasul pentru ca astia suntem de fapt noi cei nascuti inainte de revolutie. Asta e Romania noastra. Aia in care ne-am cumparat chips-uri de la butic, in care femeia de serviciu punea mopul in usa sa nu intri ca tocmai spalase pe jos, in care lumea se imbulzeste in tren sa prinda loc desi toti merg 1 sau 2 statii (adica maxim 15 min), in care scaunele sunt rupte si te asezi cu grija sa nu care cumva sa pici, in care toata lumea din compartiment merge cu „nașu”, in care intrebi cat stai in statie si tot „nasu” iti raspunde „stam, stam, ca avem de asteptat”, in care oamenii trec de pe un peron pe altul strecurandu-se prin gardul dintre linii cu o naturalete absoluta. 

E o Romanie in care noi astia nascuti inainte de revolutie am crescut si ne-am educat si nimic din cele enumerate mai sus nu ni se pare „chiar atat de anormal”. Mai mult decat atat, pusi in fata unor astfel de situatii le-am considera poate acceptabile, chiar si in ziua de astazi. Trebuia sa ma bufneasca plansul de fiecare data, dar noi am fost invatati sa fim „tari” si sa „ne descurcam”. Ca pana la urma de asta noi romanii suntem mai tari decat toti fraierii care traiesc in vestul Europei. Pentru ca nu ne bufneste plansul si ne descurcam cand incepe greul. O Romanie in care atunci cand ar trebui sa mergi la un psiholog cineva iti spune „fii barbat” (uneori chiar daca esti femeie) si se asteapta sa treci peste. 

Si tocmai din cauza ca suntem asa, nici nu o sa ne schimbam vreodata. Atunci cand suntem in bula noastra conducand masinile noastre ne plangem cand dam intr-o groapa, cand ni se pare benzina scumpa sau parcarea sau mai stiu eu ce. Dar cand din diverse motive suntem nevoiti sa ajungem in cealalta bula, ne adaptam. Pentru ca de fapt toti ne tragem din acelasi loc. Toti am mers cu nasul, toti am mazgalit la un moment dat cu pixul ceva pe o banca la scoala, toti am sarit o data gardul la stadion etc. 

Toate sunt niste metafore in caz ca nu v-ati prins. Dar ceea ce conteaza e ca odata sarit gardul, odata scrisa banca sau odata pusi banii in mana la nas, ai prins virusul asta de care nu te mai vindeci. De asta am zis ca Romania noastra este pierduta. Ca ne-am obisnuit asa zi de zi, sa ne descurcam cand trebuie. Incercam sa ne indepartam de aceste obiceiuri deprinse in tinerete dar ne bantuie. Si ne bantuie pana intr-acolo incat ajungem sa inchidem ochii si sa zicem „lasa, am mai trecut prin asta si uite ca m-am descurcat”. Si parca pana la urma ni se pare normal. Pentru ca ne-am obisnuit sa trecem peste. Sa comentam in barba sau pe facebook dar sa fim barbati!

Am scris articolul acesta pentru generatiile Y si Z. Pentru ca ei sa inteleaga prin ceea ce trecem noi astia mai „batrani” in fiecare zi si de ce suntem asa cum suntem. De ce mai strangem din dinti cand n-ar trebui, de ce mai inghitim in sec cand n-ar trebui, de ce sunam pe cineva inainte sa mergem la medic desi n-ar trebui, de ce ne dam copiii la pregatire desi n-ar trebui, de ce ne targuim atunci cand n-ar trebui (aici intra multe situatii), de ce preferam varianta „fara factura” desi n-ar trebui si tot asa mai departe. 

Sper ca voi astia nascuti in Romania de dupa 90 sa nu fiti asa „barbati”. De fapt stiu ca nu sunteti pentru ca vad ca nu prea inghititi orice de la oricine, ca va rasculati, ca bateti cu pumnul in masa si va luptati pentru ce-i al vostru. Sper sa ma primiti si pe mine in Romania voastra peste 20-30 de ani, o Romanie in care sper sa nu ma mai bufneasca rasul, dar nici plansul. 

PS. Pentru cei care asteptau articolul despre calatoria cu trenul Suceava – Iasi, acesta este. Daca va frecati mainile asteptand cu ardoare sa aruncati cu hate impotriva CFR-ului si a altora, regret sa va dezamagesc. Nu am ce critica. Trenul a ajuns la timp. Si daca era murdar, rupt si vai mama lui, era si din cauza noastra a celor din Romania de dinainte de ’89. 

PS2. Hoo stati nu dati toti cu bolovani in mine, stiu ca nu suntem toti astia dinainte de ’89 la fel, stiu ca nu toti dam plicul la medic si banii la fondul clasei, ca am fost la proteste, ca avem principii si ca e rolul nostru sa facem educatie cu generatiile care vin. Altfel de ce mai scriam articolul asta daca nu stiam? Doar ca trebuie sa fim foarte atenti la ce educatie facem … 

The post Manifest pentru Romania generatiilor Y si Z. appeared first on Marketing in cuvinte si imagini.



This post first appeared on Marketing In Cuvinte Si Imagini - Blogul Lui Adrian Monoranu, please read the originial post: here

Share the post

Manifest pentru Romania generatiilor Y si Z.

×

Subscribe to Marketing In Cuvinte Si Imagini - Blogul Lui Adrian Monoranu

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×