Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Războiul mut.

Toată lumea își imaginează următoarea conflagrație mondială sau sfârșitul lumii începând cu ceva spectaculos senzorial: explozii nucleare, asteroizi, roboți cu mitraliere sau smart-tancuri pe stradă.Dar adevărul e că acum, mai mult ca niciodată, al Treilea Război Mondial are șanse bune să înceapă și să se termine în nu mai mult de câteva minute. Fără un glonț tras. Fără vreun pas făcut de vreun soldat. Fără vreo somație. Fără măcar o șoaptă. Doar cu vreo 10-20 de miliarde de device-uri repornite sub o nouă ordine a încrederii criptografice.

Scopul războaielor a fost mereu unul singur: definirea, trasarea și retrasarea granițelor. În antichitate, războaiele au avut ca obiectiv granițele geografice.În modernismul post-industrializării, obiectivul lor s-a coagulat în jurul controlului coloniilor și al rutelor de aprovizionare.În post-modernism însă granițele nu mai sunt unele geografice sau măcar topologice. Granițele războiului post-modernist sunt (an-iso-)topochrone. Topochronia este studiul suprafețelor pe care informația de același tip ajunge cu aceeași întârziere.

Watch what happens when I turn off all of your WiFi” este întrebarea chintesențială pe care cu toții –  de la simplu cetățean, la administrator de bloc, la guvernator, ambasador sau președinte – uită să o punem.

Tot ce este necesar în ziua de astăzi pentru a schimba complet granițele din calea rutelor pe care informația circulă este ca, într-un update de sistem de operare sau de browser, fără ca noi să observăm, câteva certificate criptografice să fie adăguate și alte câteva certificate să fie eliminate sau revocate. Și în câteva minute, poate după următoarea repornire, am observa că o parte din serviciile din Internet nu ne mai sunt accesibile, că unele apps nu mai există și că multe dintre site-uri ne avertizează ”This certificate presented by this website is not trusted”. Am mai avea oare atunci liber arbitru, dacă device-urile din mâna noastră, prin coordonarea unor organizații cărora nu le știm nici măcar acronimele, pot decide în numele nostru și în locul nostru, ce e permis și ce e interzis? Mai e liber un om care depinde, în meserie și în agrement și în relația cu cei dragi, de o tehnologie care îi dictează ce ”nu mai are voie”?

NU mai există plată de taxe, nu mai există comandă de mâncare, nu mai există mesaj trimis între două persoane care să NU depindă de încrederea criptografică din sistemele de operare și browserele pe care ne-am obișnuit să le luăm de-a gata. Nu mai există niciun contract comercial care, pentru semnarea, executarea sau livrarea sa, nu mai depinde, măcar la vreun punct ascuns din lanțul de logistică, de schimbul de certificate criptografice peste niște conexiuni TLS:

Și desigur, larg și liber va fi drumul celor care se îmbulzesc să acuze, ridicând satisfăcut din degete ”păi v-am zis noi că tehnologia nu e bună, trebuia să rămâneți pe hârtie”. Mai în glumă mai în serios, ritmul și volumul activității economice cu care ne-am obișnuit nu ar mai fi posibil nici măcar la următorul ordin de mărime fără super-puterile pe care ni le conferă serverele, laptop-urile și telefoanele. Nu mai există drum lipsit de suferință spre epoca în care ștampila și factura scrisă de mână se găseau la drumu’ mare.

Singura puterea politică reală în lumea digitală este puterea de a defini, contura, influența sau bloca încrederea criptografică a populației. Tragedia este că majoritatea cetățenilor nici măcar nu ar avea răbdarea sau disponibitatea să citească cum funcționează, în principiu, Trust Store-ul din telefonul pe care îl pun în mâna copiilor lor. Și o tragedie poate mai sumbră este că majoritatea politicienilor nu înțeleg că, dacă nu înțeleg cine emite certificatele criptografice de pe lista-de-încredere din buzunarele telefoanelor alegătorilor lor atunci aceia… nu mai sunt alegătorii lor.

Mi-aș dori să existe mai multe oportunități reale de educare interdisciplinară, astfel încât dezbaterea acestor principii cruciale pentru robustețeaasigurarea și autonomia sociale să fie realizată prin canale de mai mare tiraj decât blogu’ unui inginer calculatorist.

Voi ce părere aveți?Cum putem redobândi autonomia asupra felului în care ne manifestăm încrederea digitală?



This post first appeared on Bogdan Bocse - Solutions Architecture, Business And Random Thoughts, please read the originial post: here

Share the post

Războiul mut.

×

Subscribe to Bogdan Bocse - Solutions Architecture, Business And Random Thoughts

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×