La 1910 s-a întâmplat o chestie care seamănă întrucâtva cu situația actuală: o recoltă bună de grâu nu a reușit să tempereze creșterile de preț ale pâinii, datorită… prețurilor grâului de pe piețele externe și a creșterii prețurilor la combustibili (sună cunoscut nu-i așa?). Procedurile de atunci cereau brutarilor să notifice primăria cu 15 zile înainte de orice creștere de preț, timp în care aceasta urma să verifice dacă aceste cresteri au o justificare economică reală. Unii brutari nu au respectat însă reglementările timpului si au scumpit produsele fară să anunte primăria. S-a lasat cu controale și amenzi care au degenerat într-o grevă. Articolul conține câteva informații despre lanturile logistice ale vremii: căruțașii care preluau pâinea de la brutării și o duceau la clienți, victime și ei a strategiei de supraviețuire a brutarilor acelor vremuri. Opiniile autorului trebuie însă interpretate cu atentie, deoarece nu de multe ori ele sunt destul de subiective: creșterile de preț la materiile prime pe o piață reglementată a produselor finite îi pun în dificultate de multe ori pe producători deoarece factorii politici vor fi tentați  întodeauna să se opună oricaror creșteri de preț, fie justificate sau nu, din considerente care țin de simpatia populară. Autorul interpretează evenimentele și într-o cheie nationalistă, cel puțin atunci când face enumerarea brutarilor greviști, lucru pe care trebuie să-l privim cu extremă prudență: nu străinii au fost de vină pentru relele care ni s-au întâmplat, iar în atitudinea autorului față de elementul economic străin de la 1910 trebuie să percepem sâmburii naționalismului absurd din anii 30 si 40 care aproape ne-au facut să ne pierdem țara.

Preambul

„Anul acesta s’au produs, dacă nu ne înselam, mai bine de 20.000.000 hectolitri de grau. Suntem, putem zice, în plină recolta si cu toate acestea grâul se vinde cu 22,50 lei suta de kilograme. S’a zis că pricina acestei permanente ridicari de pret este exportul. Or, agricultorii nostri, neavand capitaluri, sunt la cheremul bancilor imprumutatoare, cari le ordonă vanzarea cerealelor. Si atunci, iata pe agricultor fortat sa-si vanda recolta peste granite, sub imperiul unor necesitati inexorabile si cu preturi asa de „excelente”, ca la Anvers,  griul nostru, desi necontestat calitativ si cu toate angaralele transportului si munipulatiunii, se vinde mai ieftin decat cel francez, scutit de aceste supraincarcari rezultate din transport, manipulatiune, etc. Aceasta vrea sa zica cum ca Brutarii cei mari, cari vor ramane singuri furnizorii painei Capitalei, trebue sa-si ia masuri din vreme, ca sa se aprovizioneze cu faina necesara unei fabricatiuni mai intense decat aceea de azi, pentru ca nu cumva la un moment dat sa fim din nou pusi in fata unei revendicari de scumpire a pretului painii, revendicare, care sa nu mai fie argumentata cu scumpirea fainei din cauza combustibilului, a main d’aeuvre -ei, etc., ci din pricina lipsei griului.

Brutarii scumpesc pâinea, Primăria face controale si dă amenzi

Chestia scumpirei pâinei în Capitala a intrat intr’o noua faza, probabil cea hotarâtoare: brutarii, cari au urcat pretul piinei dela 25 și 27 bani la 30, al jimblei de la 30 si 32 bani la 35, sfidand regulamentul municipal care nu le ingaduie o urcare de pret de cit după cincispirezece zile de la prevenirea Primariei in care timp, inainte de a’si da asentimentul, autoritatea comunala este indrituita sa ancheteze intru cit argumentul acestei scumpiri este plauzibil brutarii,  in urma mai multor intruniri tainice au hotarit sa se pue in greva.

Or, pe ziua de eri cea mai mare parte din cei 96 brutari ai Capitalei n’au fabricat pâine de fel; altii, foarte putini, au fabricat o cantitate derizorie, debitand in deosebi pâinea ramasă din zilele precedente. Centrul, indeosebi, s’a resimtit mult de aceasta și la multe stabilimente publice s’a servit in loc de pâine mamaligă; simigiriile pe de alta parte au fost mult cotate pe ziua de ieri de catre sărăcime. Masura luata de unii brutari isi are siretlicul ei particular fabricantii de piine cari desfaceau grosul marfii prin carutasi, simuleaza a fi revenit la sentimente mai bune in urma constringerii Primariei, care le-a confiscat o considerabila cantitate de piine zilele precedente, dindu’i in judecata pentru contravenire la dispozitiunile regulamentare (nerespectarea celor 15 zile prealabile in ce priveste urcarea pretului); ei si-au facut urmatoarea socoteala : «carutasului trebue sa-i dau 2 bani rabat la paine, asa ca mie imi scade castigul ; mai bine fabric mai puțină piine si nu trimit prin carutas, ci silesc pe consumator sa se prezinte singur la taraba mea, platindu-mi integral pretul…si asa, cistigul se mentine, ba chiar se dublează.

Am vizitat ieri mai bine de douazeci de brutarii mari si mici. Intr’un singur punct, toate in general se inrudesc: necuratenia deplorabila a atelierelor de framantat. Ce sa mai spun de lipsa generala a framintatoarelor mecanice si de spatiul mai mult decit restrins in care lucreaza, in fiecare laborator, 6-7 și chiar 8 uvrieri. Igiena trebue sa fie un capitol scris cel putin in limba chineza, asa de straini sunt patronii de prescriptiunile ei. Uvrierii dorm ca pisicile, pe cotlon, in dulapurile cu saci de făina, ba chiar si in framintatoare.

Ceea-ce merita, in deosebi, sa retinem, este cinismul si reaua credinta a acestor patroni: cind i-am chestionat asupra pretului cu care dau piinea, mi-au raspuns aproape toti, ca o vind cu 27 bani numai, pe cind in realitate placarde mari, cu litere kilometrice, lipite pe zidul de afara, indicau clar si lamurit ca vind piinea cu 3o bani. Unii mergeau cu indrazneala pina a afirma ca vind piinea cu 27 de bani, iar in ce priveste placardele pe care era scris negru pe alb ca vind piinea pe 3o bani, probabil ca vre-un alt brutar on chiar vre-un băetas strengar se jucase cu creta or cu vopseaua pe table, fixind pretul asa… Și nu unul mi-a sustinut aceasta, ci 16 din 2o!

Ceea ce mai e de relevat, e și faptul ca ieri brutarii au scos numai cite un cuptor sau doua, aceia care de obicei fabricau 4 și chiar 5 cuptoare de piine pe zi. Dar explicatiunea acestui fenomen am dat-o : brutarii au adoptat sistemul acesta de terorizare a populatiunii bucurestene, pantru a face cit mai simtita greva pe care au și inceput s’o declare. Nu e mai putin adevarat, ca primaria nu intelege citusi de putin s’a cedeze ceva din litera legei, și foarte bine face. Ea continua a trimite potrivit cu dreptul ce-i confera regulamentul piinei inaintea tribunalelor, pe brutarii contravenienti, care imping asa de departe spiritul lor hraparet, incit au inceput a pune in vinzare piinea ce le-a ramas înca dela Paști; ceea-ce a facut ca Primaria sa confiste ieri si din acest specimen de piine.

In orice caz, brutarii se hazardeaza intr-un procedeu care are pentru ei riscuri mari. Ei socot ca vor dobindi prin terorizare ceea-ce legalmente nu le poate reveni. Si se insala cu atit mai mult, cu cit Primaria Capitalei a luat toate precautiunile pentru orice eventualitate. Bucurestii vor avea dela alte surse, cele 120 de mii de piini pe care le consumă zilnic:  Manutanta armatei da 50.000; Piteștii minimum 5000, Giurgiu și Ploeștii restul pină la suma de mai sus. Si ne pot da înca pâine curate, igienica și pe pret de 25 de bani.. asa ca dacă va perde cineva din greva inceputa ieri, aceia vor fi numai brutarii.

Începe greva

Capitala a fost alimentată ieri cu paine fabricată la Manutanta armatei, in urma grevei aproape generale a brutarilor. Dis-de-dimineată, inca de pe la ora 4 $ș jumatate, camioane de-ale Primariei faceau necontenit naveta intre Manutanta militara din calea Plevnei (la spatele garii de Nord) și cele zece locuri fixate de municipalitate Inca din ajun și aduse la cunoștința populatiunii prin placarde mari și mici lipite pe ziduri ori distribuite  din mână în mână.  

Cu chipul acesta, ingrijorarea si framantarea care cuprinsesera oare-cum si in mai mare masura pe cetatenii de pe la periferiile orașului, au fost risipite. Si asa, la hala Ghica, la hala Amza, la hala Grivita, la hala Traian, la oborul de cereale, in Dealul-Spirei, la gara Filaret, la Dudești și Tunari, sarac și bogat au inconjurat pana seara camioanele incarcate cu paine, aprovizionandu-se cu cantitatea trebuitoare; painea neagra militară s ‘a vândut cu 24 bani, cea medie cu 27, iar jimbla cu 30 bani. Nici o nemultumire nu s’a manifestat; ba dimpotriva, publicul in unanimitate și cu o particulară voioșie și-a exprimat satisfactiunea pentru calitatea ireproșabila a painei debitate și pentru cantitatea ei.

D-rul Botescu (ajutorul de primar de la vremea aceea, n.r.) a depus o febrila energie in a veghea la infaptuirea dispozitiunilor luate cu aceasta ocaziune; el s’a instalat la Manutanta înca de la ora 4 jum. dimineata, controland intreg rulajul fabricatiunei si expedierii painii la cele 10 locuri destinate vanzarii. La Filaret si in Dealul-Spirei, cartiere in cari sunt diseminate o sumedenie de fabrici, uvrierii se rugau sa li se trimita zilnic paine de aceasta. Si multi din ei voiau sa se aprovizioneze pentru doua și trei zile. La hala Ghica exact aceiasi priveliste ; copii, batrani, femei, se intreceau a se aproviziona su paine. Aveai impresia ca un cârd numeros de pasari salta în jurul sacului cu graunte.

0 persoana din multime a facut aceasta inteligenta constatare: din cei 96 de brutari din Capitala, 70 sunt greci or bulgari macedoneni, iar restul numai romani. Și e de remarcat ca cei din urma nu s’au pus in greva… Un simplu decret de expulzare ar fi suficient pentru a potoli cerbicia acestor hrăpărețe și antipatice păsari de prada… Si asa mai departe. Pe de altă parte, un numar destul de mare de brutari de prin comunele marginase au cerut Primariei autorizatiunea de a introduce in Capitala paine. Dar d. Bratianu, desi avea cele mai binecuvantate motive sa incuviinteze aceasta cerere, n’a facut-o, dintr’un sentiment de echitate, fiindca maine-poimaine brutarii cinstiti atatia cati vor fi in Capitala s’ar fi putut plange de o concurenta neleala din partea celor din afara. $i n’a facut-o și din alt punct de vedere: Manutanta armatei și-a luat cel mai formal angajament sa dea Capitalei, cat timp i se va cere, pana la 180.000 de paini in douazeci si patru de ore. E lesne de inteles cat de salutara este propunerea aceasta, cunoscand ca Bucurestii n’au nevoe zilnic decat de 120.000 de paini. Dar nu numai Manutanta si-a oferit furnitura: Pitestii, Giurgiul si Ploestii au reinoit din nou de dimineata propunerea lor, anume ca pot furniza zilnic pană la 20.000 de paini Capitalei. Cum se vede putem avea paine pentru intreg judetul, nu numai pentru necesitatile Bucurestilor…

Cu ocazia unei intruniri a brutarilor la „Amicitia”, am auzit pe unul din ei, roman get-beget si om de isprava, care sustinea mortis ca nu vrea sa se solidarizeze la greva celorlalti, motivandu-si ast-fel incapatanarea : Am vazut cu ochii mei un tablou in care se aflau trecute adresele a peste 30 de brutarii cercetate și declarate de comisia municipală de salubritate ca insalubre și ca ne mai putand fi ingaduite sa functioneze. Cu toate acestea, am aflat ca Primaria nu vrea sa le inchida dea dreptul, ci impune patronilor, in fel și chipuri, diferite amelioraări, numai pentru a nu prejudicia populatia, lipsind-o de pâinea necesară. lată, de ce nu pot sa-mi manifestez recunostinta, raliandu-ma la greva dv…

Greva brutarilor mi-a dat prilejul sa vizitez si Manutanta centrală a armatei; de pe calea Plevnei. Instalatiuni uriase, ateliere monstru si depozite in cari ai impresia ca zac in întregime produsele agricole ale manoaselor noastre campii. Or, in morile Manutantei se macina zilnic peste 60.000 kgr. de grâu, pentru nevoile normale, iar in depozitele ei monumentale sunt ingramadite pate 1 milion da kilograme de făina  si mai bine de 1 milion și jumatate de kilograme de grâu! Cu asemenea rezerve, domnii brutari pot să-si continue in bună pace greva. Si Inca ce paine face manutanta !… La multele-i framantatoare mecanice, la gura celor trei-zeci și noua de cuptoare rulante or fixe ale sale, lucreaza echipe întregi de tineri cu fizicul de atlet, de o curatenie minunată, in ateliere imense, curate ca zapada, luiminate si ventilate electric. Ministerul de razboi a dat ordin pentru concentrarea rezervistilor brutari din Capitala. Rezervistii sunt datori ca in termen de 12 ore sa se prezinte la Manutanta armatei, unde vor fi intrebuintati la facerea painei. Cu Incepere de azi, Manutanta armatei va scoate cate 50 de mii de paini pe zi, in loc de 30 mii, cat a scos de de dimineata. Ori-cine se va prezinta la Manutanta, poate cumpara paine in orce cantitate.