Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Geneza şi câte ceva despre "binoclul" meu

Tags: prin sven
Fac apel la Întâia carte a lui Moise - Moisepentru a sublinia facerea acestei cărţi blog. Înainte de a povesti câte ceva despre binoclul meu, menţionez versurile Can't see me with ten binoculars din cântecul Wild Ones - Flo Rida şi Sia. Versurile sunt compuse de AxwellMarcus Cooper, Jacob Luttrell, Ben Maddahi, Sia, Flo Rida şi soFLY & NiusMai menţionez şi versurile Life is what happens to you while you're busy making other plans din cântecul Beatiful Boy - John Lennon (1940-1980). Înainte ca Lennon să folosească această expresie, William Gaddis (1922-1988), Margaret Millar (1915-1944), Betty Talmadge (1923-2005) şi Lily Tomlin au folosit expresii asemănătoare. Ralph Keyes susţine în The Quote Verifier: Who Said What, Where, and When că în 1957, Reader's Digest a publicat expresia Life is what happens to us while we are making other plans. ca fiind spusă de Allen Saunders (1899-1986).


Venise din nou primăvara (2013). Un anotimp aşteptat de mulţi. Nu pot spune că am un anotimp preferat. Îmi place, respectiv displace câte ceva la fiecare. Aici, primăvara este aşteptată de mulţi, pentru că iarna se întunecă foarte devreme (mult mai devreme decât în alte ţări). Schimbul iarnă-primăvară parcă se petrece prea brusc şi mă adaptez cu greu luminii aduse de noul anotimp; în schimb ador natura şi mai toate sunetele şi miresmele lui şi chiar şi unele cântece despre el, cum ar fi Au înnebunit salcâmii - Tudor Gheorghe şi Spring - Vivaldi (1678-1741).

Eram în pregătirile pentru licenţă. Asta implica pentru mine şi multe nopţi nedormite… Mă rog, cam toate lucrările implicau asta. Deşi am studiat în şcoala generală latina, engleza şi franceza, mai târziu franceza şi engleza la liceu, iar engleza chiar şi la universitate (Universitatea Petre Andrei - Facultatea de drept), suedeza mi se pare o limbă extraordinar de grea, mai ales când este vorba de scris lucrări. Abia aşteptam să termin proiectul. Nu prea îmi plac seminariile, ador prelegerile, dar mă săturasem de scris lucrări despre subiecte ce mulţi au scris deja, atât de bine şi mult. Mi se părea anevoios să scriu despre acele subiecte, folosind propriile formulări. Mi se părea anevoios să demostrez că am înţeles ceva din acel tot predat şi mai anevoios să primesc şi un calificativ, tocmai pentru ce am demostrat; dar după cum ştim, aşa funcţionează învăţământul şi aşa putem obţine, printre altele, diplome de studii (sau patalamale cum spune Eugenia, a treia mea mamă) cerute de cam toţi angajatorii. De multe ori îmi doream să fiu analfabetă. De ce studiam, de ce-mi dădeam seama cât de mult există de studiat, cât de puţin ştiam, dar mai ales mă întrebam la ce-mi folosea mai exact o parte din acest tot ştiut?   

Nu! Nu aveam un deja-vu, precum în filmul Deja Vu - Tony Scott (1944-2012). Cu un an în urmă, eram într-o situaţie foarte asemănătoare; tot în pregătirile pentru o lucrare (nu cea de licenţă, dar una cam la fel de complicată), când... în plină noapte (după ce în sfârşit reuşisem să aţipesc) mă trezesc simţind cum parcă o biluţă îmi umbla prin tot corpul. Se mişca cu frenezie prin mine... din cap până-n picioare. Crezând că doar am visat, am încercat să adorm din nou. Dar nu, nu era un vis! Biluţa nu-mi dădea pace aşa că mă plimbam somnoroasă prin casă, încercând să-mi explic ce Dumnezeu se întâmplă şi sperând că va trece. Nu de mult, din dorinţa de a învăţa cât mai multe cuvinte în limba suedeză, participasem şi la un curs de medicină şi din tot ce-mi aduceam aminte în noaptea aceea, credeam că biluţa este un trombus mişcător, deşi eram activă fizic şi nu aveam o vârstă înaintată. Pentru că începusem să tremur şi nici nu puteam să stau într-un loc şi începuse să mă şi doară (pe unde circula biluţa) mai ales în zona gambelor (şi îmi mai apăruse în urmă cu vreo două zile şi o erupţie cutanată pe cam toată faţa) am sunat speriată la 112. Era prima oară când sunam la 112 pentru mine. 

Cei de la ambulanţă au făcut procedura standard şi mi-au spus că nu consideră că ar trebui să mă ducă la spital. Nu era trombus, ci credeau că este o stare intensă de anxietate datorită stresului, nopţilor nedormite şi a mai multor evenimente (definite în medicină traume) care se pare că încă mă bântuiau. Nu am mai putut adormi... Dimineaţa era aproape şi eu tot mă plimbam prin casă, neştiind ce-i cu mine. Parcă ceva din mine mă părăsise, parcă nu mai eram eu… 


L-am sunat pe Sven, fostul partener de viaţă. Deşi trecuseră patru ani de când mă părăsise, încă îl mai iubeam. Eram încă în stare să-mi sacrific chiar şi viaţa pentru el; ceva aşa... ca-n filmul I'm Here - Spike Jonze (bazat pe cartea cu ilustraţii pentru copii The Givin Tree - Shel Silverstein - 1930-1999). Nu ne întâlneam, dar mai vorbeam din când în când... eu îl sunam mai mult. Îi mai trimiteam pe e-mail lucrările mele ca să corecteze greşelile gramaticale. Deşi îmi place cum este organizată, limba suedeză mi se pare de multe ori un calvar din punct de vedere fonetic şi gramatical. Prosodia este pe cât de melodică, pe atât de complicată. Pentru mine, limba suedeză este ca un palat.

În mintea mea, există printre altele, un palat cu peste 60.000 de încăperi. Ar trebui să aibă peste 125.000 (căci atâtea cuvinte are această limbă), dar palatul meu se rezumă (cred) la doar 60.000. Pentru a putea folosi toate aceste încăperi îmi trebuiesc tot felul de combinaţii, pe care nu le stăpânesc extraordinar de bine. Fonetic vorbind, ne-a explicat odată o profesoară la universitate (Universitatea Stockholm) că aparatul de vorbit este înzestrat să putem pronunţa sunetele limbii materne. Dacă înveţi o altă limbă copil fiind, acest aparat se va adapta cu uşurinţă noilor sunete, adult fiind, mai cu greu. Spunea să nu ne facem probleme dacă ce pronunţăm nu sună ca şi la cei care au limba maternă suedeza. Ei bine, dacă la universitate nu este o problemă cum sună în alte părţi este; de exemplu cei care lucrează ca îngrijitori la azile de bătrâni, sunt de multe ori refuzaţi pentru că bătrânii îi înţeleg cu greu. Bine, mai sunt şi bătrâni care nu prea acceptă imigranţi (un subiect, considerat de mine destul de complex, pe care poate îl voi discuta cu altă ocazie). În schimb, la universitate este o problemă la aspectul cum scrii, pentru că se depunctează tot ce nu este corect din punct de vedere gramatical. Nu contează numai esenţa textului, ci şi cât de corect este din punct de vedere gramatical. La lucrările pe care le predam fără ca Sven să le corecteze, primeam întotdeauna feedback de genul revizuieşte gramatica. Bineânţeles că există o mulţime de reguli, dar să o fac pe detectivul căutând cu lanterna de buzunar prin universul regulilor gramaticale nu necesită numai răbdare... Ba mai mult, nici în limba maternă nu cred că pot identifica aşa instantaneu adverbul, complementul, timpul verbului şi alte cele; dar reuşesc zic eu să le aşez (cu naturaleţe) corect în fraze. Apoi mai sunt şi tot felul de chichiţe, cum ar fi prepoziţiile şi alte minunăţii... Cum (spuma mării) să revizuiesc ceva ce nu ştiu cu exactitate cum se revizuieşte? Mda, ceva de genul prezentat în cartea Catch-22 - Joseph Heller (1923-1999) şi în filmul Catch-22 - Mike Nichols

Sven dormea când l-am trezit cu apelul meu puţin panicat. L-am rugat să sune la practică (programul la care studiam includea şi asta) şi să anunţe că nu mă simt bine. Cu toate că mă înţelegeam de minune cu supraveghetoarea de la practică (la Colegiul de Apărare), nu mă simţeam în stare să vorbesc cu ea. Sven era de părere că ar trebui să merg la spital. Ca şi atunci când eram împreună, lui Sven îi plăcea mult să-mi spună tot felul de informaţii. Aşa că mi-a spus cum că se mai întâmpla ca cei de la ambulanţă să nu recomande mersul la spital, pentru că spitalele erau supraaglomerate. Sven era super informat (despre mai toate). Lucra ca şi consultant pentru Blamlands Aviation, Forţele Aerienediferite instituţii şi organizaţii. (Mă rog, mai târziu, s-a dezbătut la nivel naţional subiectul cu atitudinea celor de la ambulanţă şi acum parcă s-a mai schimbat situaţia.) Nu-mi doream oricum să ajung pe la spital. I-am mulţumit lui Sven şi am plecat la plimbare. Nu puteam încă să stau într-un loc.

M-am plimbat prin cartier câteva ore, sperând că mergând, voi scăpa de biluţă. Într-un final am scăpat de ea, dar mintea mea avea febră... În nanosecunde îmi treceau o mulţime de bazaconii prin minte şi asta nu era tot. Simţeam obsedant nevoia de a le scrie. Ghici cui? Lui Sven! Îi trimiteam câte un e-mail la câteva secunde. Timp de aproape o oră i-am scris! Printre altele, i-am scris că voi deveni o planetă şi voi exploda, că se va cerceta pe acea planetă şi se va găsi o substanţă care va ajuta lumea... Puteam să şi vizualizez explozia... ceva asemănător cu cele din Sunshine - Danny BoyleDoes that make me Crazy- Gnarls Barkley.
Versurile câtecului au luat viaţă într-o discuţie dintre Danger Mouse şi CeeLo Green, iar muzica este inspirată din muzică de filme gen western spaghetti, dar mai ales din melodia Last Man Standing - Gian Piero Reverberi şi Gianfraco Reverberi din filmul Django, Prepare a Coffin - Ferdinando Baldi (1927-2007).

Bazaconiile
alea nu-mi treceau doar aşa prin minte, ci le catalogam ca fiind pur adevăr. Sven a sunat pe la tot felul de clinici şi spitale. M-a rugat şi pe mine să sun. Am sunat, dar nu prea înţelegea nimeni situaţia şi nu ştiau ce era de făcut. Îmi recomandau, dacă este grav, să sun la 112. Siţuatia se schimbase de când sunasem înainte la 112, dar nu-mi venea să mai sun din nou şi nici Sven nu a
făcut-o. 


Nu am putut mânca... nu am putut dormi. Toată noaptea mi-am petrecut-o pe Internet, sorbind ceai verde cu zeamă de lămâie, îndulcit cu sirop de arţar, dintr-o cană de ceramică cu Dracula şi castelul Bran pe care îl vizitasem prin 2006 împreună cu fiul meu La Luna, bunul lui prieten Pierre, fratele meu Cristian şi pe atunci soţia lui Doina. Am vizionat pe YouTube pentru a nu ştiu câta oară omagiul pentru Hubble Space Telescope, muzica David Schombert Earth şi Nebulae. Omagiul este intitulat A Space Journey (HD). Am reascultat voci dragi mie, voci ale prietenilor mei. Da! Ei sunt prietenii mei... deşi nici unul din ei nu ştie asta. Îi consider prieteni pentru că mi-au fost alaturi, pe Internet, ori de câte ori am avut nevoie. Mi-au cântat, mi-au vorbit, m-au inspirat şi mai ales... simplu: există! Aşa că în noaptea aceea mi-au ţinut companie şi: Try Again - Aaliah (1979-2001) (din filmul Romeo Must Die - Andrzej Bartkowiak), 10 Archaeological mysteries; At Last, Get Me Bodied, I Care, I'd Rather Go Blind (din filmul Cadillac Records - Darnell Martin), DivaRun the World (Girls), The Beautiful Ones & Sex on Fire - Beyoncé, One - Mary J. Blige şi U2, Wish You Were Here - Bliss - Buddha-Bar, I will not let an exam result decide my fate - Suli Breaks, The Great Wall of Vagina - Jamie McCartney, Candy Shop - 50 Cent, Ain't No Cure for Love, Tower Of Song - Leonard CohenSilence Delerium şi Sarah McLachlanI Hate That You Love Me - Diddy,  Not Afraid - Eminen, Say It Right - Nelly Furtado, Alive - Pearl Jam, Born This Way - Lady Gaga, Bună seara, iubito Loredana Groza şi Ion Caramitru, Mother - Pink Floyd, Group pressure, Guerlain at Place Vendome Wevelgem on "C'est du Belge", 10 Highly secretive military experiments, How large is the Universe?, This Is It - Michael Jackson (1958-2009), Steve Jobs tells us a secret (1955-2011), Over the Rainbow - Israel "Iz" Kamakawiwo'ole (1959-1997)Stand by Me - Ben E. King (din filmul Stand by Me - Rob Reiner, după cartea The Body - Stephen King), Money Can't Buy It - Annie Lennox, Danger Zone - Kenny Loggins, Hold It Don't Drop It - Jennifer López, American Life - Madonna; Sara pe deal, Psalmul 50 David - Corul Naţional de Cameră Madrigal; filmul Into Eternity: A Film for the Future - Michael Madsen, Extreme Ways - Moby (din filmul The Bourne Ultimatum - Paul Greengrassdupă cartea The Bourne Ultimatum - Robert Ludlum - 1927-2001), A fost odată în Transilvania - Manuela Morar, Most interesting and unique buildings in the World; Guilt - Nero, Utan dina andentag - Lisa Nilsson, Inauguration speech scris de Jon Favreau - Barack Obama, Oprah Winfrey's 2008 Stanford commencement address; Purple Rain - Prince, I Don't Need a Man - Pussycat Dolls, No Ordinary Love - Sade, Beau plângând de supărare - Florin Salam, Justice: The moral side of murder - Michael Sandel, Domnişoară - Savoy, Sidekick - Deep Fear, Top 20 Air Forces in the World, The biggest stars in the Universe, The world of wine, Top 5 brain health foods, The most beautiful gardens in the World, Top 10 modern submarines, Top 10 places you aren't allowed to visit, Top 7 rarest and most beautiful flowers in the WorldTop 10 unusual hotels, Top 10 World's best desserts, Unbelievable floating architectural structures; Farewell Song - Vaya Con DiosStorm Vivaldi (1678-1741), 10 weapons that changed the course of history, Weird shoes; Feel - Robbie Williams, Back To Black, Rehab Amy Winehouse (1983-2011), What money can't buy - la Catedrala Sfântului Paul, You're the First, the Last, My Everything - Barry White (1944-2003), World's 50 best restaurants, World's greatest drag race!... 

Când a răsărit soarele, am plecat la plimbare. Eram îmbrăcată cu hainele în care stăteam prin casă; un tricou lung, kaki, de-al fiului meu, un hanorac lung, portocaliu, tot de-al fiului meu şi o pereche de pantaloni-trening negri, din pluş. Purtam şosete de lână, gri cu talpă neagră, primite cadou, nu de mult, de la fratele meu. Am plecat la plimbare îşosete. M-am oprit în faţa unei biserici libaneze din cartier. Stăteam lipită de zid, în baia de soare. Aveam la mine doar mobilul fiului meu. L-am pus jos, lângă mine, 
gândindu-mă la materialele, procedeele, oamenii şi la tot ce puteam eu să-mi imaginez că a contribuit la crearea şi la etapele prin care a trecut acel mobil, de la început până când mâna lui l-a atins. Pe al meu îl aruncasem pe fereastră, cu o zi în urmă... ca şi mai toată încălţămintea pe o care o aveam, două perechi de ochelari de soare, portofelul, o pilotă, două perne rotunde, două sticluţe cu parfum şi un trench de-al fiului meu. Deşi nu-mi prea plac călătoriile, pentru una din sticluţele alea am fost prin altă ţară. Poate pentru că face parte dintr-o colecţie exclusivă (Les Exclusives de Chanel) sau nu ştiu exact de ce, acest parfum (Coromanel) se găseşte doar în câteva ţări şi Suedia nu se numără printre ele.

Au trecut doi poliţişti şi m-au întrebat ce făceam acolo. Le-am spus că-l aştept pe Sven, un prieten. Sven habar nu avea că-l aşteptam, deşi eu credeam că ştie. După vreo două ore, iar a trecut Poliţia; probabil chemaţi de personalul de la biserică. Alţi poliţişti... o maşină mai mare. Erau trei. Am vorbit doar cu unul din ei, dar nu-mi mai aduc aminte ce-am vorbit... 
M-a luat frumos de braţ şi m-a suit în maşină, pe bancheta din spate. Mobilul a rămas acolo. Au început să colcăie flashbackurile... Unele erau cu tatuajul Agentului 47 personaj jucat de Timothy Olyphant în filmul Hitman - Xavier Gens; filmul A Lonely Place To Die - Julian Gilbey, filmul Another Earth - Mike Cahill, filmul A Perfect World - Clint Eastwood, filmul A Single Man - Tom Ford (după cartea A Single Man - Christopher Isherwood - 1904-1986), filmul Australia - Baz Luhrmann, filmul Avatar - James Cameron, filmul Bad Teacher - Jake Kasdan, filmul Beginners - Mike Mills, filmul Biutiful - Alejandro González Iñárritu, filmul 16 Blocks - Richard Donner, filmul Blood Diamond - Edward Zwick, filmul Breach - Billy Ray, filmul Breakfast at Tiffany's - Blake Edwards (1922-2010) (după cartea Breakfast at Tiffany's - Truman Capote - 1924-1984), filmul Breaking and Entering - Anthony Minghella (1954-2008), filmul Brokeback Mountain - Ang Lee (după cartea Brokeback Mountain - Annie Proulx), filmul Bună! Ce faci? - Alexandru Maftei, filmul Casino Jack - George Hickenlooper (1963-2010), filmul Catch Me If You Can - Steven Spielberg, filmul Cellular - David R. Ellis (1952-2013), filmul Cleaner - Renny Harlin, filmul Collateral - Michael Mann, filmul Conviction - Tony Goldwyn, filmul Das Boot - Wolfgang Petersen (după cartea Das Boot - Lothar-Günther Buchheim - 1918-2007), filmul Das Experiment - Oliver Hirschbiegel (după cartea Das Experiment Black Box - Mario Giordano), filmul Das Leben der Anderen - Florian Henckel von Donnersmarck, filmul Dead Man Walking - Tim Robbins (după cartea Dead Man Walking - Helen Prejan), filmul Dead Poets Society - Peter Weir, filmul Desert Flower - Sherry Hormann (după cartea Desert Flower: The Extraordinary Journey of a Desert Nomad - Waris Dirie), filmul Donnie Brasco - Mike Newell (după cartea Donnie Brasco: My Undercover Life in the Mafia - Joseph D. Pistone), filmul Doubt - John Patrick Shanley (după piesa Doubt: A Parable - John Patrick Shanley), filmul Drive - Nicolas Winding Refn (după cartea Drive - James Sallis), filmul El laberinto del fauno - Guillermo del Toro, filmul Exam - Stuart Hazeldine, filmul Extraordinary Measures - Tom Vaughan, filmul Eyes Wide Shut - Stanley Kubrick (1928-1999) (bazat parţial pe cartea Rhapsody: A Dream Novel - Arthur Schnitzler 1862-1931), filmul Fargo - Joel Coen şi Ethan Coen, filmul Filantropica - Nae Caranfil, filmul Flawless - Michael Radford, filmul Frozen River - Countney Hunt, filmul Gandhi - Richard Attenborough, filmul Girl with a Pearl Earring Peter Webber (după cartea Girl with a Pearl Earring -


This post first appeared on Prima Carte Blog Din România!, please read the originial post: here

Share the post

Geneza şi câte ceva despre "binoclul" meu

×

Subscribe to Prima Carte Blog Din România!

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×