Înainte ca „14 nuanțe de roșu” să ajungă într-o editură pentru a fi tipărită și publicată, am contactat diferite reviste, ziare și blog-uri literare pentru a le propune o colaborare.
Cartea avea nevoie de publicitate - mai ales că numele meu, Cristina G. - nu este faimos.
Puține dintre acestea au răspuns, dar și mai puține au dat curs invitației mele.

Adevărul curat este că la cine m-am așteptat să accepte colaborarea mea, nu a făcut-o și la cine nu m-am așteptat, a acceptat-o.

Revista Memoria este una dintre publicațiile pe hârtie, de la care nu m-am așteptat la niciun fel de răspuns, deoarece este o revistă deosebit de importantă, cunoscută și prețuită de cei interesați de subiectele pe care le tratează (istorie).
Spre marea mea uimire, Revista Memoria a fost singura revistă literară care a acceptat, cu mare entuziasm, să publice un capitol din amintirile mele din copilăria comunistă.


Revista Memoria publică online (apasă aici), dar și pe hârtie, pentru abonații (iubitori de lectură) din întreaga lume.
Capitolul meu a fost publicat (integral) în revista numărul 105-106.



Și, dacă acest miracol n-ar fi fost de-ajuns, cei care se ocupă de această revistă, mi-au trimis acasă, în mod absolut gratuit, 2 copii extraordinar de groase ale acestui număr. Eu eram încă în Anglia atunci.
Când le-am văzut, mi s-au umplut ochii de lacrimi și inima mi-a tresăltat de bucurie.
Recunoștința mea va fi eternă. 
Mai cu seamă că acțiunea celor din spatele acestei reviste prestigioase mi-a redat încrederea și curajul de a merge mai departe cu publicarea cărții. La un moment dat, renunțasem din cauza unui răspuns deosebit de crud și ofensiv, primit de la directorul unei alte reviste literare.

În acest moment, numele meu întreg (Cristina Gherghel) apare în paginile lor online, alături de alți autori care au colaborat cu Revista Memoria.




Dacă nu ai auzit de această revistă, îți spun că este editata de Fundația Culturală Memoria, sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania. 

Unii vor gândi că e trist că trebuie să-mi fac cunoscută singură realizările, dar autorii fără agent sunt constrânși să facă asta, dacă vor ca munca lor să ajungă în mâinile cititorilor.
În viața reală, nu toți cei ce scriu au parte de publicitate gratuită.

Mulțumesc din suflet!