Drag român interesat de perioada comunismului,
Poate nu ești în țară, poate locuiești departe de satul meu natal, însă vreau din toată inima mea să te invit la lansarea cărții mele de suflet „14 nuanțe de roșu: Amintiri din copilăria comunistă”.
Da, știu că nu se poate pocni din degete și ajunge în orice loc cum am dori, dar în zilele noastre există internetul.
Uite invitația aici: https://www.facebook.com/events/328158341176141/
Lansarea nu va fi cu mare pompă și fast, însă se va difuza pe internet deoarece va avea loc în biserica „Trupul și Sângele Domnului” din Gherăești, județul Neamț și slujbele sunt întotdeauna live.
Dacă vrei să mă auzi bolborosind câteva cuvinte (sperând să nu leșin), conectează-te la internet pe la 12:00 apăsând pe acest link. Asta dacă nu vrei să asiști la toată slujba, evident, și-atunci conectează-te la 11:00.
Am scris mult despre această carte, am scris și mă repet, te rog să mă ierți, însă trebuie să insist, căci simt că aș face o mare nedreptate țăranului român dacă nu aș repeta.
„14 nuanțe de roșu” este o carte deosebit de valoroasă din punct de vedere cultural.
Este o carte pentru generațiile de români de ieri, de azi și de mâine, indiferent de educația și profesia lor.
O carte ușor de înțeles, pe care orice român ar trebui să o aibă în bibliotecă.
Este o lectură de duminică, așa-mi place să cred.
Mi-am pus sufletul în cele 500 de pagini, și-am alternat tonuri șăgalnice - în stilul iubitului nostru scriitor Ion Creangă - și tonuri mohorâte.
Multe capitole te vor face să zâmbești ori să râzi cu hohote, altele îți vor extrage poate o lacrimă, iar unele te vor împinge la reflecție: „Oare am știut eu ce se întâmplă în țara asta, poate la un pas de mine? Oare câți copii n-au avut curajul să viseze?”
Limbajul pur și intențiile candide fac din această carte, stil roman, o lectură plăcută pentru fiecare dintre noi.
Acum câteva luni am dat spre citire o serie de capitole din manuscrisul complet unor oameni interesați care apoi mi-au spus ce părere au avut.
Și au spus numai lucruri frumoase.
Alexandra, care mi-a corectat multe greșeli, mi-a scris:
„Am terminat cartea acum cateva zile, dar nu am avut timp sa va scriu, chiar este o carte foarte buna.
Am citit multe carti despre comunism, insa aceasta le depaseste cu mult pe celelalte.
Cel mai minunat mi s-a parut modul in care mama dumneavoastra v-a ales numele, si ce nume frumos!
Respect si apreciez faptul ca ati acordat timp unui astfel de subiect, pentru ca nu multi s-ar obosi sa scrie despre copilaria din perioada comunista.. Se vede ca v-ati dedicat trup si suflet acestei carti.
Practic mi-a luat cateva ore sa o citesc, insa eu am citit doar cand am avut timp.
Va imaginati ce carte minunata ati scris?
Felicitari! Spor la scris in continuare! Sunteti o scriitoare de nedescris! ”
Mulțumesc încă o dată, Alexandra. Mulțumesc și pentru răbdarea pe care ai avut-o să-mi corectezi greșelile, dar și pentru cuvintele minunate.
Ca orice altă carte, „14 nuanțe de roșu” va avea parte și de recenzii negative. Nu se poate să mulțumească pe toată lumea.
Mă pregătesc psihologic și pentru lovituri sub centură, însă mă rog și sper să nu fie multe.
Niciun scriitor nu-și dorește polemici și critici decât dacă sunt constructive, adică dacă te ajută să crești, să te dezvolți sau să repari ceva ce ai greșit poate din neatenție, poate din grabă sau chiar din neștiință.
Dar..., îmi pare rău să spun, puțini oameni oferă critici constructive. De obicei te agresează, te atacă și te insultă cu singurul scop de a-și arăta inteligența, supremația culturală. O fac ca să te umilească. Aroganță deghizată.
Să-mi fie cu iertare, dar sunt blogger de 7 ani și-am încasat multe... multe pe care nu le meritam.
Mi-ar plăcea ca această carte, dedicată părinților mei, să fie bine primită de toți cei ce o vor citi.
Și nu pentru că sunt cea mai bună scriitoare din lume, dar pentru că povestirile mele sunt trăiri inocente în primă persoană.
„14 nuanțe de roșu” este o operă ce merită ce-i mai bun.
Mi-aș dori ca măcar consătenii mei să o aprecieze căci este motiv de mândrie pentru orice comunitate.
Manuscrisul complet (mai mult de 500 de pagini) costă 25 de Ron și va putea fi cumpărat direct la lansare, iar imediat după, va putea fi găsit pe site-ul editurii Sapientia și în unele librării din țară. Dacă librăria ta preferată nu vinde cartea mea, poți ruga vânzătorul sau vânzătoarea să o comande de pe site-ul Sapientia.
Ca și în cazul romanului „ADA”, câștigurile nete din vânzări vor fi donate campaniei umanitare #ajutorpentrumirabela.
Mirabela Tataru este o tânără mamă care luptă împotriva unei forme de cancer foarte agresive.
Fiecare donație îi oferă o șansă la viață.
Dacă dorești să donezi direct în acest moment, nu ezita, ci apasă pe acest link. Nimic nu-i prea puțin.
Vă aștept cât mai numeroși, măcar cu gândul.
Dacă vii în persoană ai ocazia să dai mâna cu mine sau să mă revezi după cine știe cât timp.
La bună revedere!
Poate nu ești în țară, poate locuiești departe de satul meu natal, însă vreau din toată inima mea să te invit la lansarea cărții mele de suflet „14 nuanțe de roșu: Amintiri din copilăria comunistă”.
Da, știu că nu se poate pocni din degete și ajunge în orice loc cum am dori, dar în zilele noastre există internetul.
Uite invitația aici: https://www.facebook.com/events/328158341176141/
Lansarea nu va fi cu mare pompă și fast, însă se va difuza pe internet deoarece va avea loc în biserica „Trupul și Sângele Domnului” din Gherăești, județul Neamț și slujbele sunt întotdeauna live.
Dacă vrei să mă auzi bolborosind câteva cuvinte (sperând să nu leșin), conectează-te la internet pe la 12:00 apăsând pe acest link. Asta dacă nu vrei să asiști la toată slujba, evident, și-atunci conectează-te la 11:00.
Am scris mult despre această carte, am scris și mă repet, te rog să mă ierți, însă trebuie să insist, căci simt că aș face o mare nedreptate țăranului român dacă nu aș repeta.
„14 nuanțe de roșu” este o carte deosebit de valoroasă din punct de vedere cultural.
Este o carte pentru generațiile de români de ieri, de azi și de mâine, indiferent de educația și profesia lor.
O carte ușor de înțeles, pe care orice român ar trebui să o aibă în bibliotecă.
Este o lectură de duminică, așa-mi place să cred.
Mi-am pus sufletul în cele 500 de pagini, și-am alternat tonuri șăgalnice - în stilul iubitului nostru scriitor Ion Creangă - și tonuri mohorâte.
Multe capitole te vor face să zâmbești ori să râzi cu hohote, altele îți vor extrage poate o lacrimă, iar unele te vor împinge la reflecție: „Oare am știut eu ce se întâmplă în țara asta, poate la un pas de mine? Oare câți copii n-au avut curajul să viseze?”
Limbajul pur și intențiile candide fac din această carte, stil roman, o lectură plăcută pentru fiecare dintre noi.
Acum câteva luni am dat spre citire o serie de capitole din manuscrisul complet unor oameni interesați care apoi mi-au spus ce părere au avut.
Și au spus numai lucruri frumoase.
Alexandra, care mi-a corectat multe greșeli, mi-a scris:
„Am terminat cartea acum cateva zile, dar nu am avut timp sa va scriu, chiar este o carte foarte buna.
Am citit multe carti despre comunism, insa aceasta le depaseste cu mult pe celelalte.
Cel mai minunat mi s-a parut modul in care mama dumneavoastra v-a ales numele, si ce nume frumos!
Respect si apreciez faptul ca ati acordat timp unui astfel de subiect, pentru ca nu multi s-ar obosi sa scrie despre copilaria din perioada comunista.. Se vede ca v-ati dedicat trup si suflet acestei carti.
Practic mi-a luat cateva ore sa o citesc, insa eu am citit doar cand am avut timp.
Va imaginati ce carte minunata ati scris?
Felicitari! Spor la scris in continuare! Sunteti o scriitoare de nedescris! ”
Mulțumesc încă o dată, Alexandra. Mulțumesc și pentru răbdarea pe care ai avut-o să-mi corectezi greșelile, dar și pentru cuvintele minunate.
Ca orice altă carte, „14 nuanțe de roșu” va avea parte și de recenzii negative. Nu se poate să mulțumească pe toată lumea.
Mă pregătesc psihologic și pentru lovituri sub centură, însă mă rog și sper să nu fie multe.
Niciun scriitor nu-și dorește polemici și critici decât dacă sunt constructive, adică dacă te ajută să crești, să te dezvolți sau să repari ceva ce ai greșit poate din neatenție, poate din grabă sau chiar din neștiință.
Dar..., îmi pare rău să spun, puțini oameni oferă critici constructive. De obicei te agresează, te atacă și te insultă cu singurul scop de a-și arăta inteligența, supremația culturală. O fac ca să te umilească. Aroganță deghizată.
Să-mi fie cu iertare, dar sunt blogger de 7 ani și-am încasat multe... multe pe care nu le meritam.
Mi-ar plăcea ca această carte, dedicată părinților mei, să fie bine primită de toți cei ce o vor citi.
Și nu pentru că sunt cea mai bună scriitoare din lume, dar pentru că povestirile mele sunt trăiri inocente în primă persoană.
„14 nuanțe de roșu” este o operă ce merită ce-i mai bun.
Mi-aș dori ca măcar consătenii mei să o aprecieze căci este motiv de mândrie pentru orice comunitate.
Manuscrisul complet (mai mult de 500 de pagini) costă 25 de Ron și va putea fi cumpărat direct la lansare, iar imediat după, va putea fi găsit pe site-ul editurii Sapientia și în unele librării din țară. Dacă librăria ta preferată nu vinde cartea mea, poți ruga vânzătorul sau vânzătoarea să o comande de pe site-ul Sapientia.
Ca și în cazul romanului „ADA”, câștigurile nete din vânzări vor fi donate campaniei umanitare #ajutorpentrumirabela.
Mirabela Tataru este o tânără mamă care luptă împotriva unei forme de cancer foarte agresive.
Fiecare donație îi oferă o șansă la viață.
Dacă dorești să donezi direct în acest moment, nu ezita, ci apasă pe acest link. Nimic nu-i prea puțin.
#citestepentrumirabela
În caz de vrei să afli mai multe, accesează aceste linkuri:
- https://14nuantederosu.blogspot.com/2019/04/esti-invitat-la-lansare-7-aprilie.html
- https://frumusetesisuflet.blogspot.com/2019/04/citeste-14-nuante-de-rosu-pentru.html
- http://editurasapientia.ro/
Vă aștept cât mai numeroși, măcar cu gândul.
Dacă vii în persoană ai ocazia să dai mâna cu mine sau să mă revezi după cine știe cât timp.
La bună revedere!
