Printre lacrimi fericite

vâd un nâsuc cârn, roz…

ochișori ce-s parcă orbite, planete ce vor strânge dor de zbor

fiecare astru ascunzându-se în clipirea nocturnă a lor.

Așa, toate negurile să le alungi de fiecare dată

urma să-ti fie muză-n viața toată,

dulce, blândă visare mângâiată

sus, în varful dealului

unde bați potcoava calului,

unde roata carului

recunoaștință dă lemnului stejarului.

Miasmă ce nu zboară-n vânt 

visul să-ți devină slujnic,

și ninsorile reci duse-n iubirile

care în drumu-ți ai să treci.

UniVersdeVersCartedeIubireღAMD