De când sunt pasărea ce-și caută cuibul

printre versuri,

cu dorul de zbor

aripile mi s-au cicatrizat în căutări

cu ochii închiși, dar

ce fac că nu știu cum

să pun eu-l interior

să nu se mai zbată

după clipa țărmului și  cevaul dorului,

să nu se mai creadă superior

roșul buzelor să fie viu pe ele

și când bați, real să evadezi

nu să fie doar închisoarea trupului fără zor

cu acel cantec nevăzut al pulsului

rebel și fără axe,

cosând de inimă

fapte noi,

dar tot fără noi.

UniVersdeVersCartedeIubireღAD