Până și absența soarelui

parcă dispare

găsind răspunsuri printre nori,

ca stiletul taie-n ei, cu raze stelare.

Găsind în ruinele frunzelor

culorile fluturilor,

inhalând dor nesfârșit…respirația naturii freamătă

ca un nectar infinit.

Rămân și fără unghii

să acrijelesc în cioburi

lumină prin cuvânt

eu și vântul ce adie tandreți…scumpul!

Și-n sânge

să-mi curgă profeții liice

le pun promisiuni pentru noi

emoții de chihlimbar…la poalele pomilor

UniVersdeVersCartedeIubireღAD