Cum să deschid mai larg

și fereastra odăii sufletului tău

decât lăsând să curgă Cosânzene

în neanturi de vers scrijelită

pe foaie pură,

picuri strălucind din sufletul meu,

AICI PRINTTRE răsfirate FOI

TE LAS IAR SĂ TRĂIEȘTI 

FRUMOSUL IUBIRII NOASTRE DE POVESTE.

cu timpul devenită vers

care gând după lacrima ce

romanticii o plâng,

nu mă părăsește!Doamă iarnă…(și în vers alb)   Albastru infinit …un exemplu mic

Am o scurtă explicație și anume de ce nu postez zilnic mai ales că mai am atâtea poezii din trecut de postat..Ei bine când mă implic mă concentrez pe acel lucru până mi se face rău dar nu mă las până nu-l văd scos la bun sfârșit.Cristina Bălășoiu și ea poetă m-a cautat cu propunerea de a scrie și eu în această antologie ”Literatura la noi acasă”, i-am spus că nu am bani dar ea zâmbind mi-a replicat ”Publici gratuit…toate costurile le plătesc eu!” Totuși recunosc că pe tot parcursul timpului de când am început colaborarea m-am așteptat la fel ca în trecut și anume să-mi fie furate poeziile. Treptat însă Cristina m-a sfătuit cum să scriu mai bine,  așa născându-se o prietenie ca între surori între noi.Poeziile mele în vers alb i le datorez,

Ivitația din poeziile mele , disponibile de la pag 38, e pentru toți acei care iubesc frumosul și știu să iubească fără limite!