Anul acesta s-au implinit 100 de ani de la declansarea Primului Razboi Mondial, iar comunitatea internationala a consemnat acest trist eveniment prin diverse actiuni.
In constiinta publica acest conflict armat, in care au murit zece milioane de oameni, s-a disipat, numai ca Romania la momentul acela a consemnat participarea la conflagratie prin ridicarea mai multor monumente.
Monumentele construite la vremea aceea sunt: Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, Mausoleul de la Marasesti, Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul si Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol si Arcul de Triumf.
Arcul de Triumf se afla in Bucuresti la intresectia dintre soseaua Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu si Alexandru Constantinescu.
Initial, Arcul a Fost ridicat in cinstea victoriei tarii noastre in Primul Razboi Mondial, dar din materiale extrem de proaste care nu au rezistat nici macar ploilor.
In anul 1922, pentru ca urma sa se organizeze o parada in cinstea Marii Uniri, Matei Corbescu, primarul Bucurestiului de la acea vreme, a propus sa se ridice un nou Arc de Triumf, de data aceasta mai rezistent, din lemn, urmand sa astepte un moment mai bun cand administratia ar fi avut bani pentru construirea unuia mai rezistent si mai impunator.
Numai ca in acelasi an urma sa aiba loc incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, iar cei insarcinati cu organizarea evenimentului isi doreau cu ardoare un Arc de Triumf si i-au incredintat executarea proiectului, Arhitectului Petre Antonescu.
Locul desemnat pentru ridicarea Arcului de Triumf a fost in nordul orasului pe soseaua Kiseleff. Timpul pentru proiectarea si ridicarea monumentului era insa extrem de scurt, astfel ca la momentul incoronarii Arcul era construit doar partial, in sensul ca fusese construita numai structura lui, iar basoreliefurile care il impodobeau erau fabricate doar din ipsos.
In timp, din cauza ploilor si ninsorilor, monumentul a ajuns sa se degradeze, aspectul incepand sa devina suparator pentru Bucurestiul interbelic, presa vremii catalogandu-l “un monument incomod”.
Arcul de Triumf a reajuns in atentia publicului abia in 1932 cand autoritatile au hotarat sa restaureze monumetul si sa inlocuiasca basoreliefurile distruse cu unele din marmura de Ruschita.
Lucrarea de restaurare i-a fost incredintata tot arhitectului Petre Antonescu, iar acesta si-a adus langa el artisti precum, Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu.
Banii cu care a fost terminata construirea si finisarea Arcului au fost adunati prin subscriptie publica, majoritatea donatiilor venind de la veteranii Primului Razboi Mondial si de la asociatiile acestora.
In anul 1936 a fost adus granit de la Deva pentru imbracarea structurii monumentului, modelul dupa care arhitectul s-a inspirat fiind cel al Arcului de Triumf de la Paris.
Ceremonia de inaugurare a Arcului de Triumf a avut loc la 1 decembrie 1936 la care a participat regele Carol al II-lea impreuna cu regina Maria si fiul lor printul Mihai, eveniment care a coincis cu implinirea a 18 ani de la Marea Unire.
Inaltimea maxima a Arcului de triumf este de 27 m, bolta se ridica la 11 m si latimea de 9m.
In anii ’80 Ceausescu a ordonat scoaterea si distrugerea placilor pe care erau scrise proclamatiile regelui Ferdinand si de asemeni efigiile acestuia si a reginei Maria, lucrari care apartinusera sculptorului Alexandru Calinescu. Efigiile au fost inlocuite cu rozete din piatra.
Dupa revolutia din decembrie 1989 rozetele au fost date jos si montate efigiile din bronz ale regelui Ferdinand si a reginei Maria.
La acest moment Arcul de Triumf trece printr-un proces profund de restaurare care va dura pana in martie 2015.
