Incerc sa astern pe hartie cateava randuri, furat de textul unei amice dragi ce m-a provocat intr-o postare. Nu ne cunoastem, dar din tiparul felului in care gandeste este o placere sa port un dialog.
Ea stie ca la un moment dat chiar am avut o senzatie vaga ca sub acest pseudonim se ascunde Ana, tocmai pentru ca se apropia extrem de tare de ceea ce ador la modul in aparte in care vede viata ea.
Totul a inceput cu acest articol :

https://invisible4you.wordpress.com/2018/01/23/copilul-invizibil-2/

Minunat si trist in acelasi timp.
Drama unui copil ce a trebuit sa paseasca infruntand nu doar greutatile inerente vietii dar si durerea pricenuita de propria familie.
Imi place mult cum scrie Invisible.
Nu coloreaza literele. Uneori le lasa negre si taioase.
Ne-am lungit in comentarii. Cine ma cunoaste stie ca atunci cand gasesc un partener de discutie provocator nu ma zgarcesc la cuvinte.
Va invit sa cititi articolul ei pentru ca ve-ti intelege mai bine contextul.
Apoi, azi, a urmat un nou articol bun.
Unul in care aceeasi persoana invizibila a incercat sa-si argumenteze raspunsurile prin cateva exemple, considera ea, elocvente.
Textul ei il veti gasi aici:

https://invisible4you.wordpress.com/2018/01/24/prietenie-pe-contrasens/

Draga, Invisible.
Hai sa vorbim putin despre iubire si rani.
Sti, desi poate nu pare, sunt tare indragostit de cineva :)))
Cred ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Este o relatie complicata din care eu am prezentat franturi. De ce franturi si niciodata lucruri mai detaliate? Pentru ca persoana aceea are nevoie de intimitate. Tot ceea ce stiti voi despre ea este fictiv tocmai pentru a o proteja pe ea.
Si acum te intreb pe tine:
Daca eu asa face greseala sa vorbesc despre ea, creandu-i neplaceri, durere si suferinta, cum as putea eu sa afirm ca o mai iubesc? Cum ar putea ea sa ma mai ierte vreodata?
Vezi tu, nici nu am vorbit de violenta fizica sau de inselat. Am vorbit strict de ai face rau.
Nu, draga mea invizibila, nu poti iubi pe cineva si sa-i faci rau. In nici o circumstanta.

Vezi tu, o iubesc pe Ana mea mai mult decat pot exprima in cuvinte.
Dar daca ar trebui sa pierd tot, inclusiv pe ea, pentru a fi ea bine, as face-o fara sa clipesc.
Iubirea inseamna sa-i vrei binele celuilalt nu sa cauti scuze pentru greselile tale.
Daca eu intr-o clipa de nervi ( si avem si noi momente din acestea) i-as face cel mai mic rau, spune-mi tu cum as putea sa o mai privesc vreodata in ochi?
Iubirea vindeca tot, spui tu.
Nu este adevarat. Iubirea vindeca doar ranile facute de altii, nu ranile facute de parteneri.
Acelea raman.
Fiecare cuvant spus la nervi, fiecare cuvant care a ranit….ramane ca un ghimpe.
Este ca  un fir de la o cusatura care se desface. Cand prea multe fire s-au pierdut, iubirea e moarta, chiar daca cei doi nu mai recunosc asta.

Invisble am stat 15 ani intr-o relatie toxica.
Am iertat, am crezut ca se va opri si va fi bine. Stiu atat de bine cum este sa dai o alta sansa unui om. Crede-ma ca sunt perioade in care crezi ca ai reusit.
Am avut ani in care am crezut ca am reusit.
Dar urma crunta dezamagire.
Iubirea merita o sansa doar atunci cand greselile facute se pot ierta. Nu poti ierta violenta, tradarea si sa sti ca nu poti ierta nici indiferenta.
Invisible, sunt atat de multi oameni minunati in jurul nostru care ar fi onorati sa iubeasca un suflet frumos, care este rostul sa incerci sa vindeci o relatie toxica?

Vorbeam cu prietena mea draga, T, despre Barbati care schimbau intre ei poze cu sotiile sau amantele lor fotografiate in posturi intime.
Barbati jalnici.
Si constatam amandoi ca nu sunt putini.
Cum sa ierti un asemenea barbat invisible? Cum sa ierti un barbat care-ti face rau constient, in numele iubirii?
De ce este atat de greu de acceptat ca unii barbati chiar nu merita sa-ti pierzi ani din viata sau chiar intreaga viata pentru a fi langa ei?
Pentru nimic in lume.

Imi amintesc cuvintele surorii mele ce a trecut printr-o casnicie esuata si care ori de cate ori vede o femeie nefericita nu ezita sa-i spuna direct :
-Pleaca. Pleaca acum, pentru ca lucrurile nu se vor indrepta niciodata.
Uneori este ascultata. Alteori nu.
Sti ce este atat de trist?
Ca sunt atat de multi barbati care se pricep atat de bine la santaj emotional si tin acele femei prizoniere toata viata.
Asa cum sunt prieteni care se pierd in sfaturi proaste si nenorocesc vieti.
Sti cum este pentru o femeie, care nu stie ce sa faca, care ar avea nevoie de cineva care sa-i spuna : pleaca, sa aud in jurul ei : dar mai dai o sansa…?
Uneori sfarsitul.

Intreb si eu si nu doar pe tine, o intrebare generala sufletului feminin:
– De ce cautionati barbati ce nu merita?
De ce acceptati sau iertati barbati violenti, fizic sau emotional, barbati egoisti dincolo de limita narcisismului, barbati nepasatori sau indiferenti cu tot ceea ce sunteti voi?
Cum putem evolua, ca specie, cand cautionam violenta, alcoolul sau ipotenta emotionala?
Ramanem la spritul preistoric in care barbatul isi tragea de par sotia in grota, iar ea era onorata de asta?

Mi-a placut mult si m-a durut cand am citit povestea ta despre acel copil traumatizat.
Tu realizezi ca absolut toti copii care traiesc in niste relatii toxice sunt niste copii care vor creste traumatizati?
De ce ai face asta propriului copil?
Invisible, ai idee cate cupluri pozeaza in cupluri fericite, dar in realitate oamenii aceia nu mai au nimic in comun?
Cele mai multe dintre ele, daca nu majoritatea sunt cupluri ce au mai dat o sansa relatiei.
Invisible, iubirea nu este pe sanse.
Iubirea exista sau nu.

Am scris acest text pentru ca realizez ca desi nu avem aceeasi opinii esti o femeie deosebita. O femeie extrem de inteligenta.
Cred ca intelegi ca ceea ce spun eu este ca nu poti juca ruleta ruseasca cu destinul tau, doar pentru a vedea daca esti capabil sa schimbi un om.
Si de multe ori nu este doar destinul tau. Este si destinul copiilor, a celor care tin cu adevarat la tine.
Oare merita?

PS Foto: internet