Inca o zi si gata. Un 2017 garbovit, sters si plin de cenusa, va fi doar trecut.
Va trece in amintire lasand locul mugurilor nascuti din speranta, din vise, o fila alba pe care fiecare dintre noi incercam sa o completam asa cum simtim.
Privesc la talpile acestui 2017 si o nostalgie fireasca imi strabate sufletul.

A Fost un an in care am iubit cu pasiune. In care am crezut in povesti magice si in zane. In care prezenta unei anumite persoane m-a facut sa cred ca pot zbura printre stele.
A fost o noapte de Paste magica. Au fost doua ore de mers pentru doi covrigi. Au fost litere si vise. A fost un colind de Craciun dupa 30 de ani.
A fost un an in care nu am incetat sa cred in iubire chair si atunci cand eram in genuchi, pentru ca stiam ca ceea ce fac este singura alegere corecta.
Te iubesc mult, Ana.

A fost un an in care am descoperit prieteni noi, oameni minunati, o prietena alaturi de care am plans, am ras, ne-am incurajat sau am indraznit sa ne dam cate un sfat, desi tot ce ne-a unit au fost niste litere.
Ma inclin in fata ta „budigai cu ciucuras” si-t multumesc pentru rabadare, pentru incredere si nu in ultimul rand pentru sinceritate.
Intr-o perioada complicata pentru amandoi, zdruncinati emotional, chiar si un singur „roman” scris pe mail iti poate mangaia sufletul.
Multumesc F! sau T….ce mai conteaza.

A fost anul in care am revazut marea dupa 25 de ani :))) Ce nebunie. Cat de dor mi-a fost. Anul protstelor, anul in care unul din ingerii mei m-a facut atat de mandru de rezultatul ei la capacitate. Mandru, mandru…
Multumesc scumpa mea.

Din pacate a fost si anul in care am redescoperit durerea sfasietoare pe care ti-o poate da dragostea.
Doare, doare ca naiba cand tacerea se asterne intr-un loc in care zambetul si pasiunea iti lumina fiecare dimineata. Cand nu exista un motiv, cand nu exista o explicatie, cand trebuie sa construiesti tu sute de scenarii, poate nici unul apropiat de realitate.
Nici eu nu stiu de unde am avut puterea de a rezista. Dar am facut-o si cred inca in acel suflet minunat, pentru ca fara incredere nu exista nimic pe lumea asta.

Si pentru ca nu a vrut sa plece fara sa lase un semn, am incheiat anul cu un accident urat de masina, in care am inteles ca Cineva acolo sus ma iubeste.
A fost momentul in care am realizat cat de inutile sunt toate certurile, cand nu sti daca mai ai timp sa te impaci.  A fost un moment pe care sper sa-l uit repede.

Privesc la pragul dintre ani, il vad acolo aproape, ne desparte o zi, iar firea mea optimista nu poate spera decat la multa culoare, multa nebunie si vise implinite.
Cateva dorinte?
Imi doresc ca sufletul meu drag sa aiva curajul de a se rupe de trecut. Sa se ridice si sa plece din locul acela in care nu este ea si pe care-l uraste. Sa picteze din nou, sa viseze la cai verzi pe pereti sa aiva curajul de a fi asa cum imi povestea mie ca vrea sa fie. Defapt.
Imi doresc sa fie fericita. Oricum, doar sa fie fericita.

Imi doresc prietena draga, „budigai cu ciucuras”sa gaseasti pe cineva care sa te faca sa arzi ca un foc nebun, dar pasiunea sa fie reciproca ca intensitate, nu doar dintr-o singura directie.
Nu exista nimic mai dureros pe lume decat atunci cand iubesti cu o pasiune nebuna pe cineva, iar el se joaca cu asta. Chiar si involuntar.
Cred ca oamenii maturi ar trebuii sa fie capabili sa-si asume.
Daca nu esti capabil sa iubesti o persoana, mai bine nu-l amagi. Nu-l face sa se aprinda, sa creada in fluturi, nu-l face sa creada ca sentimentele sunt reciproce, ca apoi sa nu-ti mai asumi nimic.
Sa-ti bati joc de un om care nu are alta vina decat ca a crezut in cuvintele tale este un lucru pe care eu nu pot sa-l calific.
Sper, budigai cu ciucuras, sa intalnesti pe cineva care va intelege ceea ce spun eu.

Nu pot sa inchei acest an fara a-mi cere iertare.
In primul rand fata de Ana si de cei apropiati. Stiu ca uneori am mai sarit si calul. Uneori am necajit oameni pe care-i iubesc si-mi pare rau.
Nu vreau sa treaca si ultima zi din acest an fara sa-mi cer iertare fata de toti cei care am gresit.

Un an 2018 fericit!