Draga Mos Craciun,

Nu ti-am scris de mult, de Cand Eram Copil, aveam degetele albastre de la stiloul crapat langa penita si compuneam scrisori inocente, rugandu-te sa lasi langa brad trenuletul acela gri..
Bine, eu m-am multumit si cu piticot, dacii si romanii, asta pentru ca intotdeauna ti-am simtit prezenta iar in mintea mea de copil era suficent.
Multi au incercat sa ma convinga (unii mai incearca si acum) cum ca esti doar o plasmuire a adultilor, dar eu nu m-am lasat pacalit si in fiecare an am adormit stiind ca dimineata voi fi simtit prezenta ta.
Draga Mosule, poate ca scrisoarea mea va ajunge prea tarziu, poate vre-un spiridus neindemanatic o va fi uitat pe undeva, dar sa sti ca dorintrele mele sunt valabile si pentru anul viitor, asa ca poti pastra scrisoarea.
Ufff, cat de greu este sa fac o lista acum si cat de usor imi era cand eram copil.
Dar hai sa incep:

Mosule, imi doresc ca toti cei dragi ai mei sa se opreasca cateva clipe din goana asta nebuna din aceste zile si sa-si aminteasca ca Domnul Iisus s-a nascut intr-o iesle, intr-un grajd, in modestie si fara fast si stralucire. Imi doresc sa pretuim altfel faptul ca suntem sanatosi, ca suntem, atat cat suntem, impreuna. Sa ne bucuram de amintiri, de povestiri lasand la o parte iuresul asta nebun sa facem, sa pregatim, sa avem cat mai mult de pus pe masa de Craciun.

Mosule, imi doresc atat de mult sa poti face tu o vraja magica si pentru cateva zile sa opresti internetul. Cu totul. Crezi ca ai putea si telefoanele?
As vrea ca macar pentru cateva zile prietenii sa se viziteze pentru a-si spune : La multi ani, pentru a se colinda, oamenii sa redescopere bucuria de a se privi in ochi cand isi vorbesc.
Nu, nu vreau sa-l opresti definitiv. Macar acum de sarbatori.

Sti, iti amintesti ca-ti povesteam anul trecut despre nepoatele mele si despre pustiul acela la care tin atat de mult? Mosule crezi ca ai putea sa vorbesti cu spiridusii tai sa le aduca si lor cateva grame de copilarie? Nu multa, dar sa fie din aceea buna, de care am avut si noi.
Pot spiridusii tai sa faca o vraja care sa-i transforme din nou in copii nazdravani si sa-i faca sa uite de telefoane, de mall-uri, de haine si epatare. Nu mult, macar acum de sarbatori.

Mosule, daca-ti amintesti de cand eram copil, am o sora extraordinara. Da, aceea alaturi de care ma urcam pe sifonier si ne aruncam in cap in pat. Bine, a mai crescut putin ea, nu-i mai iese faza cu aruncatul in cap in pat, ma rog, dar as vrea sa te rog ceva:
Crezi ca poti face o vraja, ceva, o magie sa se odihneasca si ea putin. Nici nu am pretentia de a fi zi sau noapte, vreau doar sa se opreasca si sa aiva grija doar de ea.
Cateva zile. Atat.

Crezi ca mai este loc pentru cateva dorinte? Nu mari, incap acolo in coltul sacului, dar imi sunt tare dragi. Sti fata aceea pe care o visez in fiecare noapte? Da, aceea superba, nebuna si incapatanata. Da, imi e tare draga. Crezi ca ai putea gasi pe acolo printre tesaturile sacului un varf de praf de fericire? Tare mult mi-as dori sa il presari in suflet.
Dar fericirea aceea ce se naste din iubire, din lucruri simple, fericirea aceea ce vine peste tine ca o ploaie de primavara.
Mosule, stiu ca atunci cand mergi la ea, tot chipul ei este un zambet, dar crede-ma ca nu intotdeauna asa este si in suflet. Si nu merita, pentru ca este un suflet minunat.
Candva am vazut la Ralph, spiridusul tau verde, o busola. Oare ai putea sa i-o daruiesti ei, pentru a se regasi? Tare mult mi-as dori ca fetita aceasta sa se intoarca in locul de unde a plecat o data si sa redevina ea.
(Sa nu cumva sa te dai de gol ca te-am rugat eu asta, pentru ca este tare orgolioasa si s-ar supara pe mine ca ti-am povestit despre ea.)

Stiu ca sunt cam multe dorinte pentru un singur suflet. Renii tai sunt si ei la o varsta, nu mai pot duce atatea. Dar cumva, an de an, ai reusit sa-mi daruiesti din desaga ta, atat de multe.
Putin echilibru, putina incredere, ganduri bune.
Iar anul acesta…
Mosule, ai fost atat de generos.
Priveam aseara chipul a doi oameni dragi mie si am inteles ca bucuria ce este in sufletul meu nu am cum sa o regasesc in nici un fel de comoara din lume.
In primavara, cand pamantul mi-a fugit de sub picioare pentru ca sufletul meu drag suferea coplesita de niste probleme de sanatate, stateam in genuchi sperand ca existi si ca in loc de cadoul de Craciun imi vei aduce bucuria de a fi ea bine.
Iti multumesc, Mosule.
Ufff, daca ar fi sa-ti multumesc in parte pentru fiecare lucru, probabil ca nu as mai termina niciodata.

Mosule, stiu ca cei mai multi oameni nu mai cred in tine. Este mai simplu sa-ti cumperi singur cadouri decat sa crezi in miracole. Dar eu ador prezenta ta. Nimic nu este mai placut pentru mine decat momentul in care-ti zaresc mantaua rosie ca se indeparteaza de brad si stiu ca acolo, in seara asta, sau in alta seara, voi gasi acolo un miracol.
Am nevoie sa cred in tine pentru ca am nevoie sa cred ca exista lucruri care nu se pot cumpara. Altfel as fi pierdut.

Multumesc, Mos Craciun!