Paseam usor pe nisipul fierbinte simtind cum la mici intervale de timp valuri inspumate ne racorea gleznele. Ne plimbam de ceva timp prin laguna aceea salbatica. O tineam Atat de strans de mana, parca putin speriat de ideea ca totul ar putea sa fie doar un vis din care sa ma trezesc brusc.

Plaja virgina imbratisa pentru prima data pasi marunti a unei fiinte, apa de un albastru safir dansand jucausa pe degetele de la picioarele noastre.
O priveam, flamand de dragostea ce i-o purtam, incercand sa ma hranesc cu imaginea ei pentru toate vietiile ce voi fi sa le traiesc. Chipul, de o frumusete stranie, se juca atat de des cu imaginatia mea incat o intreaga paleta de culori imi pictau gandurile atunci cand mi-o imaginam. Parul scurt, o nuanta de chihlimbar rosu , excentric, ca o flacara vie, contrasta cu pielea ei maslinie, un cafeniu deschis  atat de senzual si erotic.
Uneori ma scaldam gol in zambetul ei ametist, inotand pierdut, cautand savoarea buzelor ei. De un rosu cinabre , pareau create din testura petalelor de trandafiri, pastrand parfumul lor. De fiecare data cand le-am atins, lumea mea s-a modificat, nimic nu a mai fost la fel, oameni au devenit brusc mult mai frumosi, parca drogat cu o substanta necunoscuta.
Brusc, se smulse din mana mea, si chicotind zgomotos intra in ocean stropind totul in jurul ei, razand nebuna. Vocea ei se auzi ca un ecou, probabil de la peretele verde din spatele nostru:
– Dalmatianule, nu vrei sa te cureti de pacate? Prinde-ma …

Radea si lovea apa cu mainile ca un copil inocent ce vede pentru prima data marea.
Priveam in jurul meu si totul parea atat de ireal.
Era o zonă de o frumuseţe indescriptibila a naturii, cu plaje albe care curg uşor în apele turcoaz , dar şi cu stânci împădurite care se îmbină spectaculos cu oceanul.
verdele crud al frunzelor se imbina atat de frumos cu nisipul si cu oceanul creand o cromatica salbatica dar seducatoare.
Ana, devenise brusc regina acestui taram primitor, primitiv, dar neobisnuit cu prezenta umana, iar ea traia la maxim aceasta senzatie.
Ii priveam trupul aproape gol si incercam stangaci sa-i gasesc un defect. Avea acel ceva, un fir invizibil intre vulgaritate si inocenta, intre voluptate, erotism dar parca si o nuanta din frumusete virgina. Trupul ei era o combinatie reusita intre o femeie matura si o adolescenta ce descoperea dragostea fizica.

Picaturi din valurile oceanului se preligeau jucausi pe sanii ei superbi iar punctele de un cafeniu inchis ce conturau sfarcurile, straluceau erotic in apa extrem de limpede. Ma apropii de ea, incerc sa o iau in brate dar ne prabusim amndoi in apa racoroasa. Incerc sa ma ridic, dar Ana ma prinde gat si ma aruncam inapoi in oceanul inspumat.
Era atat de fericita. Toata viata anosta, toate neimplinirile, toate nuantele de gri prin care a trecut, se transformasera intr-un curcubeu al fericirii.
Priveam in ochii ei salbatici, nefiresti de patrunzatori, superbi si-mi era atat de teama ca totul sa nu fie ireal.
Atatea vieti la rand am visat sa o fac fericita, sa-i pictez cu mii de culori sufletul, incat uneori imi era teama ca nu am sa o pot face.
Steam imbratisati pe nisipul fierbinte asteptand fericiti ca fiecare val sa ne spele din cosmaruri.
Singuri, lipiti unul de celalalt, visul nostru avea miliarde ne nuante.
Ochiul uman nu poate percepe decat un numar limitat de culori. Un numar limitat de frecvente. Defapt noi vedem doar o mica parte din univers.
Un numar limitat de vise.
Doar noi doi refuzam sa acceptam asta si sa cautam dincolo de orizont.
Ce?
Culoare.