Stiu ca multi care citesc aceste randuri sunt departe de Tara, la mii de kilometri departare. Stiu ca multi dintre dumneavoastra ati plecat de atata amar de vreme din tara incat aproape ca ati uitat-o. Unii chiar v-ati intemeiat familii acolo pe unde v-a purtat destinul, iar copiii dumneavostra au aflat despre originile parintilor lor din cartile de geografie sau din povestioarele cu care ii adormeati.
Mai stiu ca marea majoritate dintre dumneavoastra ati ales calea strainatatii nu pentru ca in tara va era bine. Nu ati plecat de drag ci ati ales calea strainatatii pentru ca va era greu. Cu banii, cu perspectivele de viitor, cu slujbele, cu conditiile de trai, cu minciunile politicienilor, cu infatuarea, cu nepasarea, cu prostia criminala, etc. etc.
Intr-un cuvant, cu societatea romaneasca, dezlanata de actiunile politicului si aruncata in mediocritatea stiintei de carte si a nepasarii fata de aproape, de indiferenta fata de maine si de nepasarea criminala a celor vremelnici in fruntea destinului ei.
Acestea sunt realitatile pe care inca o generatie de sacrificiu, de data asta postdecembrista, le-a infruntat, le infrunta si le va infrunta, cine stie cat timp de aici inainte.
Dumneavoastra, cei departe de tara, ati ales calea strainatatii. Este un mod de viata liber ales si care merita tot respectul si admiratia. Numai cei saraci cu duhul nu pot recunoaste dificultatea unei astfel de decizii si a punerii sale in practica.
Spun adesea cunoscutilor si prietenilor mei ca decizia de a parasi tara ta si reinsertia sociala in alta este extrem de grea si dificila. Este ca si cand ai lua un copac dintr-un loc in care se prinsese si a-l replanta in alta parte. Se poate intampla ca acel copac sa rodeasca in continuare sau sa se usuce.
Reinsertia intr-o alta tara este un proces nenatural, unul impotriva legilor firii, care ne spun cu puterea bunului simt, ca omul ar trebui sa traiasca si implineasca acolo unde bunul Dumnezeu l-a adus pe lume prin pantecele mamei sale.
Dar tot legile bunului simt ne spun ca oricare dintre noi, atunci cand constatam ca valorile sociale in tara ta sunt calcate in picioare si viitorul tau si al copiilor tai este invaluit in valatucii nesigurantei, ai dreptul de a incerca reinsertia sociala unde vei vedea cu ochii.
Stiu ca multi dintre cei ce au ales calea strainatatii au rupt legaturile cu tara mama din diverse motive pe care nu le comentez aici. Vreau insa sa spun ca nu exista unul, dar unul, care sa fi rupt in adancul sufletului sau, acolo in cel mai sacru loc al eului sau, legatura cu pamantul in care s-a nascut, a crescut, a invatat, a iubit, a injurat si a dispretuit.
Injurati cat va pofteste inima guvernantii, politicienii, hotii, manelistii, prostii sau pe cei care v-au facut rau in tara. Merita cu prisosinta. Dar nu veti injura niciodata obarsia si neamul in care ati venit pe lume si din care ati plecat in lume.
Stiu asta pentru ca am vazut multi ca dumneavoastra plecati in patru zari care indiferent daca recunosc sau nu, cand vine vorba despre radacini, in adancul sufletelor lor, simt ca sangele apa nu se face.
Pentru asta, va multumesc.