Bumerang
Mărțișorul de-altă dat’
an de an era plimbat
pe la tot întregul sat.
Și de se păstra el, bine,
ajungea din nou la tine!
Nu știu voi, dar eu am început să-mi clădesc amintiri despre comercialul mărțișor deabia târziu, după clasa a doua, cred….
Adevăratul tam-tam l-am cunoscut prin clasa a 5-a, când de la un singur învățător(care a fost bărbat) a trebuit să trec la profesori și profesoare , mai ales la profesoare pentru că doar la fete și femei se dau mărțișoarele.
Noi, țăranii, știam cum să păstrăm un lucru și nu conta cât de mic sau firav era acel lucru , dacă aducea un pic de bucurie în suflet și-un zâmbet pe buze, îl păstram cu mare sfințenie.
Deci, dacă aveai norocul să primești câteva mărțișoare , le “puneai bine” în “camera bună” că să ai ce da și tu la anu’ la alții !
Cât am fost copil n-am cumpărat niciodată un mărțișor, nu pentru că nu am vrut ci pentru că nu aveam de unde !
“Când eram mici, fără muștar
de mărțișor n-aveam habar!
Când ne-am făcut un pic mai mari
am aflat că e pe bani!”
Nu știu dacă pe vremea aia se aduceau mărțișoare la Cooperativă și chiar dacă s-ar fi adus nu puteam să știu pentru că nu intram pe acolo.
Dar ce vroiam eu să vă spun e că drumul mărțișorului de pe vremea aia era un drum lung și de durată!
Mărțișorul era primit cu bucurie sinceră și adevărată, aducea zâmbete curate și celui care dăruia și celui care îl primea, un “du-te vino” al bucuriei , ca un bumerang .
Așa că, un mărțișor dăruit, dacă era bine îngrijit de cel care l-a primit ,se dăruia la rândul lui unui alt posesor în următorul an….și uite așa, dacă aveai noroc(sau ghinion) ajungea din nou la tine încărcat cu toate celelalte bucurii strânse de-a lungul anilor!
Mărțișorul meu vreau să vă fie minunata Bucurie!
Peace&Love!
