-Și mai erau și cerșetoarele alea pe capul meu, toată ziua ”dă-mi o țigară, dă-mi un leu…” Era o nebunie în adevăratul sens al cuvântului, cu țigările. Aceleași cerșetoare își încercau zilnic
norocul. Dependența le făcea să nu simtă rușine sau umilința de a fi refuzate și alungate în fiecare zi, de câteva ori. Ele își încercau mereu norocul, poate-poate. Se întâmpla ca cerșetoarea știrbă de
dinții din față, ce se plimba cu aer princiar prin curte, dar care, în realitate era cea mai cerșetoare nerușinată dintre toate, să se întoarcă victorioasă de la pavilionul bărbaților, cu țigara în gură. Umbla
vorba prin curte că unele ofereau felații și sex pentru o țigară, mai ales o țigancă ce ajunsese într-o zi să adune frunze uscate și să le fumeze. Își vomitase și creierii, acolo sub copacul unde fumase
frunzele, dar până la urmă își găsiun fraier bătrân, îl prostise cu nurii ei iar acela-i aducea țigări, îi dădea bani de cafea și semințe.

Fragment din IRIS