Mai fac inca o data pacatul de a prelua un articol din alta parte fara a-l comenta (prea mult). Lasand la o parte Legea combaterii pornografiei, acest articol mi s-a parut foarte interesant si fiind un mare fan al ceasurilor de mana am ales sa-l public si eu pentru "a da informatia mai departe".

Discutia despre precizia unui ceas are in mod incontestabil un singur castigator: mecanismul Quartz. La fel si cea despre fidelitatea unei imagini digitale in raport cu subiectul. Dar asta nu inseamna ca picturile trebuie sa dispara cu totul, nu?


Cu mici exceptii izolate, instrumentele de masura a timpului de la incheietura sunt de doua tipuri: mecanice si quartz. Le despart cateva sute de ani de existenta, distanta a doua continente masurate pe lung, dar si erori diferite la functionare. Iar cum laitmotivul perioadei pe care o traim este "secolul vitezei si al preciziei" intrebarea de ce sa mai cumparam ceasuri mecanice are nevoie de un raspuns foarte bun.

Succesul mecanismelor quartz nu e mai vechi de 42 de ani. Nu ar avea cum, avand in vedere ca Seiko, marca japoneza care exista cu succes si astazi, a reusit sa micsoreze primul "ticaitor" piezoelectric la dimensiuni purtabile abia in 1969. Bazandu-se pe un principiu fizic intalnit la majoritatea cristalelor naturale, piezoelectricitatea, inginerii japonezi reuseau sa reduca rata de eroare a ceasurilor de mana la doar un minut pe an. Pentru standardele mecanice ale ceasornicariei, realizarea asiatica era una de-a dreptul impresionanta si, din pacate pentru reprezentantii europeni ai bransei, elvetienii, un vis frumos.

Aparitia ceasurilor quartz avea sa aduca mari probleme unei industrii europene deloc pregatite sa adopte noul standard, mult mai precis si, mai ales, cu mult mai accesibil ca pret. De altfel, revolutia japoneza a timpului avea sa inchida multe dintre atelierele orologere elvetiene si sa aduca in genunchi din punct de vedere financiar marci cu renume in industrie.

Cum tehnic vorbind lupta era in mod clar pierduta, solutia nu mai putea veni decat din partea marketing-ului. Ceea ce s-a si intamplat. Incepand cu anii ’80, industria ceasurilor mecanice elvetiene se repozitiona nu ca o sursa de acuratete ci mai degraba ca un furnizor de lucrari de arta la purtator.

Asadar, de ce ar trebui sa fie un ceas mecanic pe lista de optiuni? In ciuda aparentei fragilitati nu trebuie uitat ca "mecanicele" au fost la conducere timp de sute de ani. Au participat cu succes la razboaie mondiale, au urcat pe Everest si au contribuit decisiv la descoperirea adancimilor de pe fundul oceanelor. Marci precum Panerai si Blancpain au insemnata in codul genetic legatura cu domeniul militar in timp ce istoria brand-ului Heuer nu poate fi povestita fara a numara cursele auto in care cronometrele (mecanice!) au desemnat castigatorul. La sfarsitul anilor ’60, ingineri ai NASA luau la pas magazinele de ceasuri din Houston in cautarea modelului cronograf capabil sa reziste primei aselenizari. Socuri extreme, temperaturi cuprinse intre -18 si +93 de grade celsius, rezistenta la campuri magnetice puternice – testele au fost "mai mult decat exhaustive" si singurul model care a rezistat a fost Omega Speedmaster, primul ceas care a ajuns pe suprafata Lunii.

Nici diferentele de acuratete nu mai sunt atat de mari. Avansul tehnologic in cazul materialelor, lubrifiantilor sau modalitatilor de asamblare au facut calibrele mecanice mult mai practice. Un certificat de cronometrie, cu care se livreaza unele dintre cele mai cunoscute marci de ceasuri elvetiene, izoleaza eroarea zilnica a mecanismelor undeva intre -4 si +6 secunde pe zi. Chiar si daca un ceas precum Rolex Submariner se abate de la ora programata cu cate 6 secunde in fiecare zi a unui an, acuratetea sa totala va fi de 99,994%! Ii vor trebui 10 zile pentru a divaga cu un minut intreg, ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu e chiar atat de mult. Nevoia bateriei dispare la fel cum, pentru modelele automatice, care se incarca singure, nici armarea nu e necesara atat de des.

Ramane in discutie argumentul pretului. Parte din repozitionarea de marketing a elvetienilor a insemnat pastrarea nivelului mediu de pret la un nivel ridicat. Ceea se si justifica avand in vedere ca direct proportional cu acesta creste si implicarea unui ceasornicar pentru fiecare exemplar in parte. Dar nu numai atat. Marci precum swatch sau Tissot ofera calibre mecanice la costuri accesibile, asta in conditiile in care vreti sa pastrati inscriptia "Swiss made" si refuzati reprofilarea catre brand-uri germane sau chiar japoneze.

A avea la mana un ceas mecanic e pe undeva similar cu a fi pasionat de masinile de epoca. Gestul in sine vorbeste despre o lume ceva mai tihnita, o pasiune pentru mecanica si, dincolo de ea, o fascinatie pentru o forma de arta. Nu veti regasi niciodata pasiune umana printre circuite si baterii, nu veti asculta cu facinatie ticaitul unei masinarii care atinge in mod mecanic, cu roti si arcuri, un numar de 72.000 de ticaituri pe ora, in cazul unui... banal quartz. Nu veti auzi cuvinte precum tourbillon sau repetitie la minut si nu veti afla nimic din istoria de sute de ani de dinainte de aparitia curentului electric. Si ce daca o data la cateva saptamani va trebui sa va repotriviti ora? Atat de grabiti suntem?!