Radiotelescoapele nu se deosebesc, în general, de telescoapele optice cu oglindă, în ceea ce privește construcția lor în principiu. De la un reflector de formă parabolică, undele radio sunt colectate, focalizate și orientate, spre o antenă care se află în focarul sistemului. De acolo semnalul pleacă, prin cablu, la receptor.
Radioastronomia nu observă cerul cu ajutorul luminii vizibile, ci prin intermediul undelor radio cu lungimi de undă pornind de la câțiva centimetri până la sute de metri.
Descoperirea undelor radio de proveniență cosmică îi aparține inginerului de radiotelecomunicații Karl Jansky, în anul 1931. Primul radiotelescop astronomic a fost construit în anul 1937 de inginerul de radiocomunicații Grote Reber care, în 1944, a editat prima hartă radioastronomică a cerului.
Undele radio din Univers sunt de miliarde de ori mai slabe decât semnalele trimise de emițătorii tereștri. De aceea, radiotelescoapele sunt plasate de cele mai multe ori în zone slab populate și lipsite de emițătoare producătoare de bruiaj.
Sursele radio cosmice sunt, mai ales, nori gazoși fierbinți, rămășițe de supernove, stele neutronice, quasari (obiecte cvasi-stelare) și pulsari. În schimb, stelele luminoase din zona vizibilă sunt, în majoritatea cazurilor, doar slabe surse radio.
Spre deosebire de telescoapele optice, telescoapele radio pot lucra și ziua și penetrează chiar și straturile groase de gaze și nori. De aceea, ele reprezintă un important mijloc auxiliar pentru cercetarea planetelor care au o atmosferă densă, cum ar fi Venus.
Mai multe radiotelescoape pot fi conectate la un loc cu ajutorul interferometriei, așa încât să funcționeze ca o singură mare antenă. În felul acesta pot fi observate și undele radio cu lungime mare de undă, ca și obiectele aflate la mare depărtare.
În căutarea vieții inteligente extraterestre în Univers, radioastronomia joacă un rol capital, întrucât undele radio, după cum se presupune, sunt cele mai indicate unde purtătoare și, implicit, cele mai verosimile pentru transmiterea de informații în Cosmos.
Radiotelescopul din Parkes (Australia), cu un diametru de 64 m, a servit la aselenizarea misiunii Apollo-11 în anul 1969 ca principala antenă de recepție pentru imaginile televizate de pe Lună. Și astăzi, comunicarea cu sondele spațiale se păstrează prin radiotelescoapele Deep Space Network.
All the best,
Kristi
go.titantrade.com
