Rovana: Fatăăă, mai ții tu minte când ne-am rătăcit pe ulița principală din Videle?
Viorica: Mai țiu, fată... Erea cam întunerec și tu te dusăși pe partea cealantă a drumului. Groaznec fusă...
Rovana: Dă azi inainte mai mergem decât de mână, fată. Ieri ai împins iar de ușea la guvern pe care scrie ”trage”.
Viorica: Taci, fa, că anul trecut când s-a luat curentu la mol și-ai rămas blocată pă scărili rulante, cine o venit să te salveze cu ponpierii?
Rovana: Fată, nu mai zice d-astea că tu ai mâncat fasole cu icre la Brucsel și io te-am făcut rafinată pe unde-am putut. Și escentrică...
Viorica: Am mâncat, și ce? Toți s-a uitat la mine cu admirațe, am zis că fac un gest contra la estincțea la somoni și încurajarea la culturile de fasole care aproape că nu mai egzistă din cauza la oamenii care ia din conservă la supermarchet.
Rovana: Așea mai vii d-acasă... Viorico, hai că mai avem 4 trepte și gata.
Viorica: Care 4, că io numărai șasă?
Rovana: Proastă ești fa, erea 10 în total, am coborât 2 și a mai rămas 4!
Viorica: Aha... Nu mai mă strânge așa tare dă mână că-mi iei lustru la ghiul și abea mă echilibrez cu sacoșea asta.