Din păcate mizeria este ominiprezentă în viața omului, fie că vorbim de cea fizică, emoțională sau morală. A nu se restricționa semantic termenul de mizerie la lipsă de curățenie sau sărăcie crasă, pentru că el exprimă mai ales starea dramatică a omului situată dincolo de limita suportabilului care este impusă sau  cauzată de neglijență, lașitate, lipsă de prudență! Există și mizeria atroce cauzată de boală, situația penibilă în care omul își pierde independența și până și igiena personală depinde de generozitatea altora.
Suntem uneori nevoiți să înghițim nedreptăți (tot forme ale mizeriei sociale de data aceasta) sau plătim scump reabilitarea pentru ilegalitățile săvârșite.
Există oameni minunați care înfruntă mizeriile alături de tine ca să-ți ofere suportul moral și să te încurajeze să nu renunți la luptă. Indiferent de tipul de mizerie în care te afli, să nu crezi că i-ai păcălit sau cucerit cu farmecul tău irezistibil, ci aceasta este natura lor spirituală, nobilă, se complac în situațiile tale jenante, reprobabile, fiindcă te iubesc sau fiindcă îți sunt prieteni buni.
Descoperirea unor astfel de persoane reprezintă binecuvântarea care derivă din mizerie, partea ei luminoasă, dacă se poate spune așa.
Să ai un asistent personal care să-ți susțină brațele obosite, să accepte să meargă alături de tine, când ești arătat cu degetul, este darul divin care înjumătățește suferința.
Este normal ca oamenii să se ajute, ca solidaritatea să înlănțuiască suflete și să dubleze puteri, anormal este sa crezi că totul ți se cuvine, iar după ce ai fost mântuit de mizeria care-ți altera viața să nu dai înapoi darul de preț pe care l-ai primit!
Ține minte, este cea mai mare mizerie să nu apreciezi omul care se complace în mizeria-ți personală ca tu să fii mai puternic!