O noua campanie a Stirilor PRO TV, „Standard pentru est?” cauta raspunsuri, la aceste intrebari. Am testat in laborator diverse produse luate din Occident, le-am comparat, cu cele de la noi si am cerut explicatii. Este un demers jurnalistic bazat pe demonstratii edificatoare, pe care nici o autoritate publica de la noi nu l-a demarat. Acest subiect ne priveste pe toti, pentru ca vrem sa fim informati corect si sa stim pe ce dam banii.

Suntem o tara de mari consumatori! O arata cifrele oficiale la vanzarile produselor de tot felul, dar se vede si din modelul de crestere economica al Romaniei, care se bazeaza in principal pe consum.

Se vede in cosul de cumparaturi si mai apoi de gunoi al romanilor si in eternele cozi din lanturile de supermarketuri, hipermarketuri si magazinele de cartier. Ni se pare ca mancam altceva cand mergem in alte tari sau chiar exista diferente mari intre marfuri primite de la acelasi producator?

Am invitat sa-si dea cu parerea 5 consumatori romani. Invitatii nu stiu de unde provin sortimentele asezate pe doua farfurii, pe care am pus o varietate de branza olandeza feliata, un cascaval ambalat sub forma de rondele mici si un soi de branza semi-tare, de origine elvetiana, fabricata tot in Olanda. Ambalajul arata la fel si in Germania si in Romania, fiind de la aceleasi branduri si au etichete identice in privinta continutului.

Primul produs incercat – cascavalul rondele.

Un singur invitat din 5 a preferat produsul romanesc in acest caz. Scorul e ceva mai strans, 3 la 2, tot in favoarea Germaniei, la cea de-a treia testare, cu branza olandeza, unde invitatii mai tineri au preferat produsul din Vest.

Am mers sa cerem si o parere avizata tocmai la Galati, la specialistii in Chimie Alimentara de la Facultatea de Stiinta si Ingineria Alimentelor, cea mai prestigioasa institutie de acest fel de la noi. Pana la analiza de laborator, chimistii gasesc diferente de structura, la tipul de cascaval rondele. Abia apoi urmeaza gustul.

Produsul vandut la noi are gust mai dulceag, in timp ce produsul de la nemti e putin mai amarui si mai astringent, semn al unei maturari mai indelungate.

Comparatia facuta stiintific include o analiza organoleptica minutioasa: un esantion de 20 de persoane, care gusta rand pe rand, diverse produse, fara sa stie provenienta si apoi completeaza un formular din care sa se vada eventuale diferente de gust si aspect, semnalate de fiecare subiect in parte.

Loredana Dumitrascu, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: „La nemti branza semi-tare, la noi, doar branza!”

Intr-un final au loc si analizele chimice care evidentiaza diferentele. Testul de laborator ofera informatii precise si indicii despre compozitia produsului sau procesul de fabricatie, chiar daca reteta e practic aceeasi. In cazul cascavalului ambalat sub forma de rondele, chimistii nu au dubii – exista o diferenta mare de calitate, in favoarea produsului comercializat la nemti.

Specialistii spun ca cele doua produse au la baza procese tehnologice diferite, ceea ce ar putea sa insemne inclusiv ca tehnologia de productie folosita pentru Germania este una mai scumpa, dar si o maturare facuta diferit. Exista indicii ca la produsul de la noi producatorul a introdus o serie de enzime care pot grabi procesul de maturare, dar care scad evident costurile de productie. Nu in ultimul rand e vorba de un lapte diferit in cele doua probe.

Loredana Dumitrascu, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: „Unii producatori incearca sa scurteze foarte mult perioada de maturare, adica sa obtina un produs, iar daca adauga niste culturi adjuncte, aceleasi caracteristici le obtii in 2,3 zile, nu se declara asta pe eticheta, datorita procentului pe care il adauga.”

Branza analizata chimic se vinde in Romania intr-un saculet cu 4 bucati, in total 80 de grame, si costa in medie 5,6 lei, echivalentul a 1,28 euro. In Germania si Franta saculetii au 12 sau 18 bucatele si preturile urca la peste 3 si respectiv 5 euro. In final rezulta ca produsul din Vestul Europei se vinde cu 14,35 euro kilogramul, in timp ce la romani este ceva mai scump, ajunge la 15,9 euro. O diferenta de peste 1 euro la kilogram, in conditiile in care specialistii in chimie alimentara catalogheaza produsul pentru nemti superior celui cumparat de la noi.

Daniela Bordea, profesor Faculteatea de Ingineria Alimentelor Galati: „In momentul in care se aplica 2 procedee diferite, primul fiind mai scump decat cel conventional, diferentele de calitate pot fi foarte mari, adica culturile, o diferenta mica, sa poate da diferente mari in produsul final!”

Am contactat producatorul international si avem o confirmare: sunt doua produse, doua retete diferite.

O controversa privind dublul standard la produsele europene a avut loc si in 2011. Reprezentantii Comisiei Europene au afirmat public ca atata timp cat e respectata legislatia UE privind etichetarea si siguranta, produsele pot diferi de la o tara la alta. Companiile pot utiliza diferite ingrediente si pot vinde produsele lor la diferite preturi, sub acelasi brand. In 2017 a venit randul autoritatilor din Cehia si Ungaria.

Pretind Comisiei ca daca o anumita companie ofera garantii de calitate si face reclama unui produs international, atunci aceste garantii sa fie onorate la acelasi standard, indiferent de tara de distributie. E o piata europeana libera, in care consumatorul dicteaza ce se vinde si ce nu. Daca stie pe ce da banii.

Sursa : stirileprotv.ro