Revoluția din 1989 a fost de fapt o lovitură de stat, afirmă academicianul Eugen Mihăescu, care dezvăluie, pentru Evenimentul zilei, că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York”.

„De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”. Despre Ion Iliescu spune că era ”extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care setea de putere l-a transformat într-un fel de ”mafiot care conduce clanul”.

Evenimentul zilei: Cum priviți – cu experiența de viață de acum – Revoluţia din decembrie 1989?

-Nu a fost o Revoluție, ci o lovitură de stat și știu asta pentru că, la sfârșitul verii ’88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington. Am fost și eu absorbit, tangențial, de evenimentele preparatorii. “Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul meu. Ce s-a văzut la Televiziunea Română “Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat “Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare.

-De ce politică şi de ce Ion Iliescu?

-Aveam încredere în el. Am crezut că este singurul care poate să facă tranziţia. Nu am crezut că se agaţă de putere, că vrea să rămână. Și mai credeam atunci – şi aici este greşeala mea – că nu era un comunist cu cap pătrat, cum erau toţi ceilalți.

-Mai exact, ce îi reproșați lui Ion Iliescu?

-Trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere.

-Era prea însetat de putere?

-Când cineva e dublură timp 25 de ani şi nu apucă să cânte ”Rigoletto”, în momentul când moare solistul şi cântă el… nu se mai opreşte din cântat. A stat prea mult nevorbit şi necântat.

-Cum l-aţi caracteriza pe Ion Iliescu?

-Un om care era extraordinar în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu şi care după aia s-a schimbat. Puterea, în loc să-l echilibreze, l-a dezechilibrat, l-a apucat o ameţeală.  Era uşor influenţabil. Credea pe ultimul venit.

-Ați spus că la Cotroceni a fost un coşmar. De ce?

-Aveam parte de o atmosferă strict fanariotă. Veneam pornit să fac un lucru şi mă înglodam în hârtii. Agenda era diferită de ce credeam eu că o să fie. România se cufunda în sărăcie şi mizerie şi unii se îmbogăţeau. Iliescu nu dorea să acumuleze nu ştiu ce averi, dar le-a permis celor din jur s-o facă. Spunea că un sărac cu un sărac nu fac un bogat şi trebuie să creăm capitalul românesc. A închis ochii și i-a lăsat pe unii să fure, să adune averi… ca un mafiot care conduce clanul.

-I-a lăsat în pace, iar ei l-au lăsat la putere?

-Cam așa ceva. Iliescu a considerat că trebuie să permită să apară această clasă a bogaţilor şi a capitalului românesc, care nu a făcut apoi nimic pentru ţară. Cei care au prosperat sub Iliescu, şi ulterior sub Băsescu, nu s-au gândit decât la ei, decât cum să se perpetueze la putere, vânzându-se – la fel cum se vindeau boierii pe vremea fanarioţilor – celor care credeau ei că decid pentru România, adică UE, americanilor şi mai puţin ruşilor.

Autor: Ileana Ilie

Sursa: Evz.ro