Nu am mai scris de multă vreme. De cand am terminat facultatea. Minunata facultate care mi-a reordonat prioritățile, dorințele, așteptările în cei trei ani de studiu și care mă aștepta de fiecare dată dintr-o gară-n altă gară străină și mereu cu același sentiment de inapartenență. Dar cred că despre asta vom vorbi în altă postare. În plus, revederea dintre noi aș vrea să fie una veselă, pozitivă și eficientă. Eu să caștig încrederea voastră și voi să caștigați sensul sau non-sensul din experiențele mele. Și non-sensul face bine uneori pentru că te ajută să revii mai lucid la adevăratul tău rol în viață.

Reluand firul poveștii, mi-a fost dor să scriu. Și mai ales să scriu liber. O bună bucată de timp am scris eseuri, texte argumentative, știri, reportaje, tablete, interviuri, rigori, rigori și iarăși rigori. Am scris în așa fel încat să mulțumesc toți piticii ascunși în creierele profesorilor, jurnaliștilor și în general „superiorilor” mei la vremea respectivă.Am scris pagini foarte multe (12 în 2 ore jumatate la olimpiada de limba romana de la Arad).Oare eu eram aia?:)) Si stiti care e partea cea mai amuzanta? Că acum, după atatea rigori și bariere, mă uit în jurul meu și simt că mă surzește un zgomot fin și greoi în același timp. E zumzetul poeților, al textierilor, al jurnaliștilor și al tuturor scriitorilor de facebook agramați și nespecializați, al celor care nu au înțeles diferența dintre care și pe care, al celor care filosofează adanc la ore tărzii, al celor care s-au prefăcut în lideri de opinie peste noapte și al tuturor celor care scriu și vorbesc cum le vine. Pentru că școala nu mai are relevanță. Tupeul da.

Nu mai vreau să mă revolt. Astăzi mizez mai mult pe puterea mea de adaptare și înțelegere în societate. Mă fac una de-a lor, de-a voastră, de-a timpurilor. Imaginați-vă un ulcior de lut gata făcut care, odată expus în magazin, renunță la forma finită dată de olar și preia forma mainii fiecărui client care îl măsoară. Ați putea să mă întrebați dacă e un ulcior cu mai multe fețe? Da. Pentru că nici clienții nu sunt toți la fel. În mana unora ai putea sa te topesti de bine, pe cand mana altora e aspră si grosolană.

Spre finalul acestei revederi aș vrea să vă spun că am început 2017 cu o serie de schimbări. Îmi plac schimbările. Mai ales cele constructive care mă scot din stări de stres, din relații toxice, din indiferență, din comoditate, din constrangeri, din absurd, din penibil, din nimic. Prima pe lista: am renunțat la cafea:)))

Vorbim. Mai treceti pe aici.