De când sunt pasărea ce-și caută cuibul
printre versuri,
cu dorul de zbor
aripile mi s-au cicatrizat în căutări
cu ochii închiși, dar
ce fac că nu știu cum
să pun eu-l interior
să nu se mai zbată
după clipa țărmului și cevaul dorului,
să nu se mai creadă superior
roșul buzelor să fie viu pe ele
și când bați, real să evadezi
nu să fie doar închisoarea trupului fără zor
cu acel cantec nevăzut al pulsului
rebel și fără axe,
cosând de inimă
fapte noi,
dar tot fără noi.
UniVersdeVersCartedeIubireღAD