Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Un an jumate, plin de...

  Viața unui bărbat la vârsta de douăzeci și șase este incredibilă. Poate pentru mulți care citesc acum este o noutate și poate își pun semne de întrebare așa cum fac mulți din colegi mei de la lucru dar asta nu schimbă nimic. La vârsta mea sunt însurat și am o fetiță de un an și jumătate. Sunt extrem de fericit și cu tot că în viată îți merge greu îți mai merge și bine.

  Este ora două noaptea și este joi! Sunt treaz și mă amuză faptul că Alice s-a trezit din somn speriată pentru că Agnes are gaze și sunetele care le scoate sunt cam aceleași unui elefănțel mic. A trecut ceva timp de când v-am mai povestit de peripețiile fetiței mele, dar Agnes a trecut prin câteva accidente în ultimele zile. Și de fiecare dată inima, me-a stat în loc. Nu sunt obișnuit la acel sentiment de protector și de fiecare dată când aud un bocet sau un sunet, cum zice Agnes "bam", sunt tot ud și transpirat, fug către sunet și îmi mușc buzele. De parcă aș găsi altceva dacă merg tot stresat spre cele întâmplate. Aproape niciodată nu s-a întâmplat să ajung la locul faptei și să fie ceva extrem.

  Dar zilele trecute a fost una din acele zile când ți-ai dori să ai tu un deget rupt sau un picior în ghips decât să îți auzi copilul plângând. Acum câteva zile stăteam liniștit în salon când aud în dormitor un sunet apoi urmat de un plâns. Agnes a mea plânge și eu fug de parcă mi-ar fi luat foc tălpile. Ajung în dormitor și Alice o țin brațe. "S-a împiedicat și a căzut direct în nas" o aud pe Alice zicând, dar buzele ei însîngerate mă pun pe foc. Arunc o privire mai atentă și buza de jos îi este ruptă toată. Dinți îi sunt înfipți în ea și plânsul nu se oprește. Vrea în brațe și vrea durerea să se oprească. Alice merge și aduce o compresă cu apă rece și încearcă să o ajute puțin. Interesant este că ea primește imediat ajutorul. Ieri și astăzi a umblat cu buza umflată și se tot dădea cu un ir de buze că și cum știa că îi ameliorează durerea. Poate că dacă era un alt copil plângea la fiecare atingere dar ea se ceartă cu noi să îi dăm irul, așa că într-un fel ne bucurăm să vedem cât de isteață este.

  Nu de mult a căzut și s-a lovit la cap și nici nu vă povestesc că am venit de la lucru și când mi-a zis Alice inima parcă m-a durut. Era seara târziu și ea dormea. Mi-am pupat prințesa și parcă era azi noapte când striga prin somn de durere. Vedeți voi un copil în timpul unui somn acumulează și descifrează prin ajutorul viselor tot ce au făcut și învățat peste zi. Iar ziua aceia pentru ea a fost una destul de dureroasă. Avea în spatele capului o umflătură destul de mare ca și dovadă a celor petrecute în timpul zilei.

  Și nu la câteva zile mai târziu într-o vizită pe la bunici, Agnes a mea fuge din bucătărie în sufragerie și calcă peste o piesă de Remy. Alunecă și se întâlnește din nou, în același loc la doar câțiva centimetri lângă, cu podeaua. Două umflături la distanță de câțiva centimetri și câteva zile.

  Este deja trei dimineața, mă întreb oare cum s-a lovit la frunte. Ieri eram la mama și o întreba sora mea, Bea, pe Agnes unde este lovită. Agnes își amintește unde s-a lovit toată săptămâna trecută și îi arată când fruntea când capul. Și eu mă întreb oare de unde lovitura la frunte. Pe moment nu m-am gândit eu că îi arată fruntea pentru că chiar se lovise. Ziceam eu că arată și ea ce știe, dar când am ajuns în seara aceia acasă Agnes a mea avea o mica tăietură pe frunte. Și nu știu de unde și cum. Nu cred ca țin minte să se fi lovit vreodată așa mult într-un timp așa de scurt.

 Drept este totuși că viața mea alături de ea și Alice primește o nuntă nouă în fiecare zi.
 "Un an și jumătate, parcă ieri avea unsprezece luni."


sursa: instagram.com



This post first appeared on Pasul Meu, In Viata!, please read the originial post: here

Share the post

Un an jumate, plin de...

×

Subscribe to Pasul Meu, In Viata!

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×