Niciodata nu am avut animale de companie casa, in afara de perus, pentru ca, am considerat ca ele nu trebuie tinut in apartament fiindca s-ar chinui si-ar pierde din personalitate, din libertate si din simturi. Asa ca, oricat de dragi mi-ar fi Fost ma multumeam sa vad animale prin curti. Cu toate ca nu am avut animale in casa, Dumnezeu a zis ca le merit si mi-a dat animale de companie afara. Ei au fost Bruno si fetita, maidanezii mei de suflet ce mi-au insotit fiecare pas de cand ne-am cunoscut in fata blocului si pana i-a luat cineva si le-a pus la dispozitie un adapost si-o curte.
Candva, prin vara lui 2010, a venit cineva si-a descarcat doi caini langa ghena noastra, ei erau viitorii mei prieteni si pentru s-a intamplat sa fiu prin preajma la venirea lor a fost dragoste la prima mangaiere.
Si nu as fi gandit vreo clipa ca ma vor urma cu un devotament incredibil la fiecare pas. A fost suficient sa ii chem la mine si dupa ce i-am mangaiat am simtit ca imi sunt dragi. Draga le-am fost si eu tot de-atunci, dar aveam sa aflu putin mai tarziu.
Cum nu puteam sa ii lasam sa moara de foame si nici nebotezati, am hotarat impreuna cu alti vecini sa ii adoptam si sa-I ingrijim. Nume le-am dat dupa sex, erau un baiat brun si o fata gri, asa le-am zis Bruno si Fetita. Dupa ce i-am deparazitat si sterilizat am inceput sa le dam mancare prin rotatie. Eu nu puteam sa plec cu mancarea alor mei in castroane am cautat hrana caini si am gasit exact ce trebuia. De pe  pet shop Animax am achizitionat tot ce le trebuia. Atat hrana uscata cat si hrana umeda. 

Cineva le facuse culcusuri calduroase de -o parte si de alta a scarii exterioare, aveau paturi regesti facute din haine vechi, castroane cu mancare unde eu lasam parte din saculetii de la royal canin 

Si de ce mi-au fost atat de apropiati? Fiindca au inceput sa ma insoteasca si atunci cand am fost sa ma tund, chiar si la o intalnire cu prietena mea, la banca, la gara , peste tot. Ma urmau indeaproape si nu ma slabeau din priviri, daca se indepartau fiindca alergau dupa alt caine veneau la mine in fuga atunci cand imi imaginam ca ne-am despartit. De intram intr-o institutie ramaneau pe afara indiferent de cat timp trebuiau sa astepte.

Atunci cand mi-am adus iubitul acasa de la Bucuresti l-am gasit si pe Bruno la piciorele tatei atunci cand am coborat pe peron. Si atat de mare i-a fost bucurie ca era gata sa ma darame sub garnitura daca nu ma tineam de bratul alesului meu.

Pe el l-a mirosit usor si apoi a inceput sa-l loveasca prieteneste cu coada peste genunchi. Il acceptase ca fiind noul lui prieten si viitorul insotitor de drum in plimbarile noastre lungi.

Ne-au asteptat cuminti in parc, pentru ca Bruno i-a spus si Fetitei ca avem un alt insotitor biped pentru acea duminica.

Ne-am asteptat pana ce ne-am baut sucul la o cofetarie. Dar si cand am avut in minte sa intram in biserica. Si daca am intrat la vreun film, chiar si daca asta insemna pentru ei o lunga sedere la soare. Nici cand ceilalti i-au alungat nu au plecat prea departe, ci mereu s-au intors.

Tin minte ca, dupa un timp eram deja insarcinata si plecasem doar cu el la plimbare si din intamplare am ajuns pe o strada unde ne-am intalnit cu o batrana artagoasa ce avea un baston. Batrana a inceput sa se agite amenintandu-l pe caine cu bastonul ca sa nu ne faca rau. Cainele, mai intelept mi-a vazut spaima s-a retras in capatul starzii si a asteptat sa-l ajungem din urma. Raul nu mi-l facuse cainele, ci baba chiar daca nu isi propusese asta.

Fetita era mai blanda, dar mai puturoasa, ea dormea la soare ori de cate ori prindea ocazia. Noi eram doi indragostiti cu doi caini, unde eram noi erau si ei, chiar si dupa ce ne-am mutat din zona lor si treceam mai rar sa ii vedem relatia a ramas aceasi. Ne primeau cu imensa bucurie si ne insoteau peste tot. Am ajuns sa cred ca ne numarau pasii.

Articolul Animale de companie afara si nu in casa, prietenii Mei Dragi Bruno si Fetita (P) apare prima dată în Roxana Trandafir.