Se schimba lumea ,se schimba viata si oamenii.In secolul 19 marea majoritate a oamenilor isi petreceau intreaga viata pe meleagurile pe care s-a intamplat sa se nasca,lucrurile pe care le cunoscusera in copilarie le-au folosit intreaga viata,schimbarile ,noutatile erau extrem de rare iar cand totusi apareau acestea marea majoritate decideau sa nu se foloseasca de ele,puteau trai si fara.Acei oameni stiau insa cine sunt,ce sunt,de ce sunt.Daca as fi intrebat atunci pe cineva sa-mi spuna ca cine este el mi-ar fi raspuns ca e “Vasile ,a lui Maricica ,a lui fieraru Ghita”,daca se intampla ca in urma acestui raspuns eu sa nu fiu mai lamurit decat eram inainte atunci asta cu siguranta era problema mea ,el stia cine este si nu se preocupa de problema asta mai departe.Daca l-as fi intrebat ce este ori ca de ce este mi s-ar fi spus ca-i om facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,stia si ce are de facut;sa-si creasca copii si sa-si ingrijeasca parintii batrani.Oamenii aceia aveau si prieteni,era usor din moment ce toti cei cu care copilarise ramasesera in continuare aproape,impreuna ajunsesera la varsta marilor iubiri,impreuna au plecat si sa-si faca eventual datoria fata de patrie,fata de rege sau fata de neam,chiar daca s-a intamplat sa fie despartiti s-a reinnodat vechea relatie imediat ce se intorceau pe meleagurile natale,asta deoarece intr-un mediu in care nimic nu se schimbase parca era imposibil sa se schimbe ceva in relatia dintre doi oameni.Casniciile erau de-o viata,asta deoarece fiecare respecta juramantul facut in biserica,fiecare se temea inca de gura lumii,dar inainte de toate pentru ca oamenii de atunci nu aveau secrete fata de partenerul lor de viata,erau parca un singur suflet ce traia in doua corpuri,ceea ce era rau era la fel de rau pentru amandoi,ceea ce era bucurie ii bucura pe amandoi.Plus ca munceau indeajuns de mult cat sa nu le ramana timp de plictiseala si de eventuale ganduri la sotia a vecinului ori sotul vecinei ...
A venit insa secolul 20.Viata se schimba,la inceput incet apoi intr-un ritm din ce in ce mai alert.La inceputul secolului se ridicau inca taranii la rascoala pentru ca se saturasera sa rabde foame,in foarte scurt timp dupa acea incepuse primul razboi mondial.Conducatorii popoarelor intrate in conflict au inteles ca invingator va iesi cel care dispune nu de cei mai multi oameni pe campul de lupta ci cel care detine armele cele mai bune.Lenta evolutie tehnologica de dinainte s-a accelerat.Perioada interbelica poate fi privita ca o dovada la marile schimbari aparute in gandirea umana.In Dumnezeu inca se credea,dar nu orbeste,preotul nu mai era privit ca fiind primul om din sat,locul acesta ii revenise primarului,cel care era responsabil cu organizarea administrativa a satului si nu cel care se ingrijea de suflete.Trenul devenise ceva obisnuit,a aparut electricitatea,la inceput doar in marile orase dar s-a extins reteaua relativ repede si la sate.O vreme atat trenul cat si lumina sau rar vazutele masini erau privite ca minuni,apoi au devenit accesorii de la sine intelese,desi marea majoritate nu stiau si nu stiu nici acum principiul de functionare .Al doilea razboi mondial a reformat definitiv parerea omului despre om.Cei care traisera zilele holocaustului nu putea sa nu se intrebe in privinta lui Dumnezeu,s-a facut si dovada superioritatii indiscutabile a tehnologiei asupra numarului de soldati,a vitejiei,a eroismului , a curajului ori a oricarei alte calitati umane:bombele de la Hiroshima si Nagasaki.Dezvoltarea tehnologica aducea confort in viata omului,productia in serie asigura preturi scazute la produse,obiecte care in urma cu cateva sute de ani ar fi putut fi motiv de razboi intre doua regate devenisera maruntisuri accesibile omului de rand,a inceput si migratia de la sate spre orase,tot mai multi erau cei care alegeau sa renunte la munca sub cerul lui Dumnezeu,tot mai putini vroiau sa scurme tarana care ne asigura painea cea de toate zilele,preferau sa devina muncitori intr-o fabrica,sa traiasca intre oameni despre care nu stia cine sunt,ce sunt.Prietenii erau tot mai rari,au fost inlocuiti de vecini,de colegi,de tovarasi,prin asta intelegandu-se ca disparuse acel atasament ce aminteste atat de bine de iubirea frateasca pentru a fi inlocuit de interese comune,de programe comune,de locuri de munca comune.Increderea a ajuns pasare rara,cand e intalnita totusi atunci scoate in evidenta doar naivitatea celui care o arata.
Candva a existat si romantism.A fost o vreme cand un barbat indragostit putea scrie versuri ori simple biletele alesei inimii fara sa devina automat caraghios,tocilar, ”luser“,”sclav”.Acum pe zi ce trece sunt tot mai apreciati ,mai ales in randul tineretului,acei barbati care injura ca un birjar in timp ce-si conduc mertanu’,aceia care atrag atentia ragaind zgomotos,aceia ce fasaie si pasaie ,latra ori miauna de cate ori trece o fata pe langa ei.Toate astea incep sa nu mai fie privite ca lipsa de bun simt,lipsa al celor 7 ani de acasa,nu,astea nu sunt un gol in educatie,mai nou au devenit o dovada a faptului ca avem de-a face cu un “rebel”,un noncomformist.Desi prin astfel de comportament se incadreaza perfect intre cei care au devenit majoritari si astfel comportamentul aberant devenise conformism...
Dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.De unde sa fie daca se intampla ca o clasa de studenti,vorba aceea,viitori intelectuali,nu au citit mai mult de doua carti per cap de student?! Am ajuns ca din 100 de persoane sa citeasca 98,dintre astia 50 citesc numai subtitrarile la filme si preturile de pe etichetele hainelor de marca in magazine consacrate,mai sunt vre-o 35 pentru care cititul inseamna frunzaritul ziarului prin tramvai ori metrou,urmeaza cei 12din suta initiala care citesc uneori cate o revista si unul,cantitate absolut neglijabila, care stie cine a fost Hardy,Hemingway,Kafka,Prus.
Care Dumnezeu sa le ceara ceva?Ei nu au Dumnezeu,au cel mult un concept cetos despre cineva de dragul cui trebuie sa asculte in scoala plictisitoare ore de religie ,cineva de dragul cui sunt tarati uneori de bunici la biserica,cineva cine se manifesta prin oua rosii de Pasti si prin brad impodobit de Craciun.Eventuala rugaciune este o poezioara rostita mecanic,fara nici un gand.In locul vechiului Dumnezeu s-au intors si mai vechii zei ,alaturi de care domnesc si nou aparutii . Traiesc si sunt slaviti din nou zeii razboaielor,al razbunarilor,al puterii,al banului,al placerilor carnale,alaturi de zei ai internetului,ai electricitatii,ai telefoniei,ai televiziunii.Sa nu le numim zei?Oare nu merita aceasta titulatura din moment ce tot mai multi oameni isi inchina fiece secunda de timp liber acestora?Sa nu-i numim zei daca marea majoritate nu-i mai concep ca fiind realizari tehnice deoarece nu au nici cel mai mic habar despre modul lor de functionare ci ii privesc ca fiind atotputernice extensii ai unei forte nevazute?
Ce urmeaza?Ce ar putea urma?
O lume in care vom avea masini care sa lucreze in locul nostru,masini care sa gandesca in locul nostru,masini care sa produca oameni noi in locul nostru,masini care sa inlocuiasca semenii din jurul nostru pentru a elimina orice fel de neplaceri,masini care sa ne furnizeze mancare,bautura,vise,distractie,sex si alte masini care sa produca la nesfarsit astfel de masini.Oamenii?Vor fi si ei daca se vor mai putea numi astfel ...
Ce urmeaza?
Ori haos ori dictatura.Istoria a dovedit ca de cate ori regulile de baza ale bunului simt si ale moralitatii ajungeau sa fie ignorate se ajungea la una din astea doua situatii.
Ce urmeaza?
Poate vom fi terminat resursele pamantului si vom fi nevoiti sa renuntam la toate masinile noastre .Va trebui sa ne intorcem la a fi din noua agricultori ,sa crestem animale,sa plantam pomi fructiferi si sa ne traim vietile muncind continuu pentru a trai de pe azi pe maine.
Ce urmeaza?
De noi depinde.Putem sa ne trezim inca,putem folosi tot ce avem cu limita,putem sa ne gandim la binele comun inainte de a actiona doar dupa interesele personale imediate,
Putem sa punem mana pe carti pentru a invata sa gandim cu propria minte pentru a nu fi la cheremul unei mentalitati generale,a gregarismului si banalitatii.Ne putem intoarce la Dumnezeul pentru care stramosii nostri erau dispusi sa moara,ne putem intoarce la romantism si la respect pentru tot ce-i viu,la iubirea fata de semenii nostri,ne putem intoarce la viata intreaga din starea de semiviata pe care o ducem acum.