Îmi rătăcesc privirea în fumul de ţigară şi simt fiecare strop ce se prelinge pe fereastră, îndrumat de acordurile lui Chopin…dar ăsta e doar un moment….un moment în care mă gândesc la zilele ce au trecut şi la cele ce vor urma…
Related Articles
E trecut de mult de miezul nopţii…Ea a adormit de vreo jumătate de oră. Mă întreb dacă mi-a auzit ultimele cuvinte.
Ochii încep să cedeze şi să îmi interzică să continui lecturarea în format pdf a “Anne Rice – Interviu cu un vampir”. Cafeaua nu mai are efect. Ieri au fost 6. Astăzi 5. Cea din urmă, rămasă pe jumătate, s-a răcit….
Atenţia îmi este captată din nou de către dansul suav al fumului de ţigară ce urcă încet şi se pierde în întunericul camerei……Urmele lăsate de picături pe geam încep să vibreze asemenea corzilor din interiorul unui pian, concomitent cu sunetul redat în surdină de laptop. Corpul meu are nevoie de odihnă….citesc aceleaşi rânduri la nesfârşit, sau cel puţin toate încep să semene între ele…
Datorită inevitabilelor examene, nu am avut parte de prea mult somn în ultimul timp şi de aceea nici activităţile extra şcolare nu au fost extrem de numeroase….
Mă apropii de pat şi mă întind….închid ochii dar involuntar se deschid la loc….
De citit nu mai poate fi vorba, cafeaua mi-a înlăturat răbdarea necesară vizionării unui film, muzica rămânând ultima soluţie….dar până când?
