Al Doilea Atelier a fost propus de George Farcaş pe un subiect mai puţin obişnuit însa toata lumea la luat în serios şi cine a vrut a partcipat cu o viziune proprie, astfel la al doilea atelier au participat George Farcaş, Andrei Schipor şi subsemnatul. Rezultatele le ragăsiţi mai jos începând cu texul temă al lui George Farcaş
Androginul
Sau Poate Sunt eu însumi
ca un androgin:
păşesc mereu alături,
cărându-mă în spate,
sau poate sunt căratul
şi nu mai pot să vin
când inima mea bate,
când inima mea bate…
Aşa voi fi o vreme,
netălmăcit în noapte,
cu ochiul meu prea rece
să vi se mai aprindă,
întemniţându-mi gândul
între coperţi de carte,
iubindu-mă-n oglindă,
iubindu-mă-n oglindă…
George Farcaş
Ca şi răspunsuri la tema propusă s-au postat urmatoarele scrieri:
Zeu
Sau poate sunt chiar eu însumi
ca o zeitate
fiinţă dintr-o lume'aparte
ce nici "ea" nici "el" nu poate a se numi
O inima în piept aş vrea să-mi bată..
dar poate oare..ca sangele'mi în vine
s'alerge furios cum ii convine
întreg trupul să-mi străbată?..
departe, înteles gresit în noapte..
voi fi poate pe vecie..
să-mi porunceasca atunci cineva mie
să îmi arunc privirea peste minţi preacoapte.
caci lumea e cuprinsă
într-un singur gând de-al meu..
nici să nu visaţi..a'nghesui un zeu..
într-o carte de mult stinsă..
iubesc..rece..dar iubesc
tot ce mi-i mai scump pe lume
tot ce sunt şi al meu nume
pe mine, mă iubesc eu.
ca o zeitate
fiinţă dintr-o lume'aparte
ce nici "ea" nici "el" nu poate a se numi
O inima în piept aş vrea să-mi bată..
dar poate oare..ca sangele'mi în vine
s'alerge furios cum ii convine
întreg trupul să-mi străbată?..
departe, înteles gresit în noapte..
voi fi poate pe vecie..
să-mi porunceasca atunci cineva mie
să îmi arunc privirea peste minţi preacoapte.
caci lumea e cuprinsă
într-un singur gând de-al meu..
nici să nu visaţi..a'nghesui un zeu..
într-o carte de mult stinsă..
iubesc..rece..dar iubesc
tot ce mi-i mai scump pe lume
tot ce sunt şi al meu nume
pe mine, mă iubesc eu.
Andrei Schipor
29nov 2012
Împăcare
Ţi-aruncă ochii’n urmă
la ce-ai lăsat deoparte
Când cealaltă fiinţă
într-un amar tot plânge
Si doare-te când trupul
acelaşi te înjunghie
pe rugul infernal
ce arde-n el simţire
Acesta ţi-e blestemul
să nu îţi vezi vreodată
perechea din oglindă
ci doar s-o simţi cum geme
Cum freamătă în sine
iubirea din prea plinuri
până ajunge sânge
cu-ngrozitoare chinuri
Iubeşte-te-n cuţite,
te pocăieşte-acuma!
Şi afla-ţi că prin vene
acelaşi foc dogoară
Cu lame reci de moarte
salvează-te în clipa
nu încă prea târzie
nu încă de pe urmă
Renaşte-te-n lumină
în adevăr sub bolte
şi pleacă-te ′nainte
să-şi lumineze faţa
În soare te-mbăiază,
cu sufletul respiră,
cuvântu-ţi domoleşte,
te-mbrăţişază-n tine!
Mihai Păun
29.11.2012
Brno
Ţi-aruncă ochii’n urmă
la ce-ai lăsat deoparte
Când cealaltă fiinţă
într-un amar tot plânge
Si doare-te când trupul
acelaşi te înjunghie
pe rugul infernal
ce arde-n el simţire
Acesta ţi-e blestemul
să nu îţi vezi vreodată
perechea din oglindă
ci doar s-o simţi cum geme
Cum freamătă în sine
iubirea din prea plinuri
până ajunge sânge
cu-ngrozitoare chinuri
Iubeşte-te-n cuţite,
te pocăieşte-acuma!
Şi afla-ţi că prin vene
acelaşi foc dogoară
Cu lame reci de moarte
salvează-te în clipa
nu încă prea târzie
nu încă de pe urmă
Renaşte-te-n lumină
în adevăr sub bolte
şi pleacă-te ′nainte
să-şi lumineze faţa
În soare te-mbăiază,
cu sufletul respiră,
cuvântu-ţi domoleşte,
te-mbrăţişază-n tine!
Mihai Păun
29.11.2012
Brno
