. . . Omul Duminică stă lângă el pe iarbă. Privește cerul cu ochi larg deschiși și lumina îi face barba albă mai luminoasă. Vorbește încet: - Odată, de mult, am omorât un om. Plecasem cu desaga goală în spate, să-mi iau lumea în cap. După un timp am ajuns la o casă și am bătut la ușă. Îmi era foame. Omul care mi-a deschis ușa m-a primit, m-a ospătat cu bucate alese, iar eu l-am omorât. Am